Managerul Zalăului l-a văzut anul trecut, la Dej, pe când efectua încălzirea dinaintea jocului cu SCM Zalău. “Mi-au fost suficiente câteva clipe, pentru a-mi da seama că am în faţă un voleibalist talentat şi mi-am dorit să îl aducem la Zalău. Asta s-a şi întâmplat. Băiatul este aflat într-un progres continuu. Venirea sa la echipă e un mare câştig pentru noi. Victor este un voleibalist talentat, dar şi un băiat extrem de bine educat”, ne spune cu mândrie Adrian Feher.
Aşadar, în toamnă, brazilianul Victor Hugo Simoes Rosa Santana era deja “înrolat” în lotul echipei SCM Zalău. La 25 de ani, sud-americanul jucase la echipe din ţara natală, dar şi în Portugalia.
În zilele trecute, am avut nesperata plăcere şi acceptul de a purta un dialog nonconformist cu acest sportiv de marcă, transferat de la Unirea Dej la începutul acestui sezon.
Fără prea multe formalisme, l-am contactat pe acest tânăr voleibalist ajuns pe meleagurile sălăjene tocmai din îndepărtata Brazilie şi i-am solicitat o întrevedere în care să ne povestească despre el, despre parcursul lui sportiv, despre acomodarea în România, despre speranţe, aspiraţii, sentimente şi trăiri pe care le-a experimentat în cariera sa în principal ca om şi în subsidiar ca şi sportiv.
Victor vorbeşte fluent limba engleză, italiană şi – bun înţeles – limba maternă, portugheza. Am ales de comun acord ca şi limbă de conversaţie cu el engleza. Astfel, am cunoscut un tânăr simpatic, spiritual, deschis la minte şi la spirit, neînchistat în dogme şi rigori altele decât acelea pe care empatia şi sportul de performanţă le cere şi impune.
Cu o seriozitate demnă de un campion adevărat, dar fără acea infatuare pe care unii vremelnici prea mediatizaţi din sport o manifestă, cu demnitate şi verticalitate, ne-a prezentat în linii mari parcursul său în cariera sportivă în care, cu voia lui, am inserat şi unele aspecte pur omeneşti, comune oricărui om.
Cum ar zice românul: “Din stejar, stejar răsare…”
Victor este un tânăr de perspectivă maximă în sportul pe care de mic l-a îndrăgit graţie unei tradiţii de familie în sport. Dragostea faţă de volei a fost moştenită de la tatăl său, un mare voleibalist brazilian pe numele său Rodrigo Santana (pentru cunoscuţi şi prieteni – Rodrigão), care a evoluat la echipe de top din voleiul Mondial, iar cu Naţionala din “Ţara Cafelei” a cucerit medalii de aur şi argint la Jocurile Olimpice de la Atena, Beijing şi Londra, fiind şi triplu campion mondial!
Parcursul lui Victor în cariera sportivă a început la vârsta sa de 6 ani, când a început să-şi urmeze tatăl prin sălile de sport. Rapid, a îndrăgit voleiul şi şi-a găsit rostul, chemarea şi pasiunea.
Victor este din São Paulo, fiind cel mai mare copil al familiei şi mai are o soră şi un frate. Până să ajungă la SCM Zalău, a fost o cale lungă, sinuoasă şi presărată de multă muncă şi dăruire, eforturi, sacrificii, renunţări, care şi astăzi le continuă pentru a îşi desăvârşi frumoasa carieră de sportiv.
Deja este fanul mâncărurilor tradiţionale – sarmale, mămăligă, mici
Cum s-a acomodat în România, cu oamenii, cu obiceiurile, cu mâncarea, cu locurile, l-am întrebat cu maxim interes şi curiozitate, punându-ne la modul metaforic în pielea lui, anume a aceluia care la doar 25 de ani îşi părăseşte ţara, lasă familie, prieteni, obiceiuri, tradiţii, locuri dragi, amintiri şi pleacă în lumea largă ca să-şi urmeze visul de a deveni un mare campion. Cu mare modestie ne-a destăinuit că acomodarea în ţara noastră, cu precădere la noi aici pe la Zalău, nu a fost grea, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere culinar ce a găsit la noi ca şi mâncare se aseamănă cu ceea ce era obişnuit la el în Brazilia.
Totuşi, spre deosebire de mâncărurile din ţara sa, la noi este fan la anumite mâncăruri tradiţionale de ale noastre, anume sarmale, mămăligă, mici şi alte asemenea produse ale noastre tradiţionale, care l-au cucerit şi care la ei nu se gătesc ca pe la noi. Se consideră un profesionist desăvârşit şi face totul după un programul riguros, ca un sportiv de top. Are însă şi hobby-uri ca fotbal, handbal, baschet sau fotbal american, sporturi pe care le vizionează şi, când timpul i-o permite, le şi practică pentru destindere.
La Zalău, oameni faini, prietenoşi, ospitalieri…
România şi Zalăul, toate i se par frumoase, liniştite cu oameni faini, prietenoşi, ospitalieri şi mai ales mult mai liniştite şi mai sigure din punctul de vedere al siguranţei cetăţeanului, vizavi de zona Americii latine de unde vine.
Dorul de casă, de părinţi, de prieteni, de obiceiuri, locuri şi tradiţii, ne spune Victor, l-au mâhnit la începuturile drumurilor sale plecând de acasă, dar cu timpul ca un adevărat bărbat determinat le-a depăşit.
Clima de pe la noi îl mai descumpăneşte uneori, la ei în ţara sa natală temperaturi cu minus grade, fiind foarte rar întâlnite şi nu foarte agreate, dar ca un adevărat bărbat şi sportiv consacrat, în calea victoriei şi îndeplinirii ţelului, nu se împiedică în fleacuri şi amănunte.
Nu prea o “rupe” în română
Cuvintele din limba română pe care şi le-a însuşit Victor de când este în România nu sunt foarte multe şi complexe, dar din câte ne-a destăinuit, are o prietenă româncă şi, dacă timpul şi timpurile le vor fi favorabile prietenei sale şi lui Victor, în mod sigur deprinderile de conversaţie în limba română se vor îmbunătăţi considerabil.
Pe final, l-am întrebat unde se vede în viitor. AICI, nu altunde, ne-a răspuns, precizând că ţelul lui suprem este să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Va fi crezul său şi pentru tradiţia sportivă a familiei. Ca maximă împlinire personală, pentru a se onora pe sine şi pe tatăl său, speră că va face parte din Naţionala Braziliei.
Chiar la finalul poveştii noastre, l-am rugat pe Victor ca pentru fanii şi cititorii noştri, ai ziarului Sportului Sălăjean, să acorde o dedicaţie şi un autograf pe care îl ataşăm articolului cu drag şi cu recunoştinţă atâta pentru invitatul nostru Victor, cât şi pentru fidelii noştri cititori. Poate, oarecând şi nu foarte departe-n timp, autograful lui Victor Hugo Simoes Rosa Santana se va evalua în viitorul nu foarte îndepărtat, în aur!
