La şapte ani de la moartea celui care a fost Doctorul Ioan Pușcaș, duminică, la Treznea va fi lansată Monografia Doctorului Ioan Pușcaș – o altfel de carte, semnată de binecunoscuta jurnalistă, Ileana Petrean-Păușan
Duminică, 3 aprilie 2022, ora 13, la școala din Treznea va avea loc lansarea cărții scrise de Ileana Petrean-Păușan „Doctorul Ioan Pușcaș, pentru viață fără bisturiu. Monografie”, volum apărut la Editura „Caiete Silvane” cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.
Înainte de lansare, la biserica ortodoxă din sat se va ține un parastas la șapte ani de la moartea celui care a fost Doctorul Ioan Pușcaș.
„Îmi doream să fie o carte… altfel, deosebită, pe care să o clădim împreună, eu cu pixul şi caietul în faţă, cu întrebări iscoditoare şi insistenţe caracteristice profesiei de jurnalist, doctorul, cu inteligenţa şi memoria lui demne de invidiat, pigmentate de subtila-i ironie, cu simţul umorului omului superior, cu experienţa omului umblat în lume şi firea iscoditoare a omului de ştiinţă… N-a fost să fie. La începutul anului 2015, dr. Ioan Puşcaş a început să-mi trimită la Treznea dosare cu materiale xeroxate, inclusiv fotografii şi decupări din ziare, toate despre activitatea şi reuşitele sale. Nici atunci n-am realizat că este atât de bolnav, că mă… pregăteşte, subtil, să scriu cartea singură şi că n-o să fie aşa cum mi-am închipuit-o: reală, vie, agreabilă, plină de informaţii, dacă medicale, pe înţelesul tuturor… O carte-dialog. (…)
Sper, dragi cititori, că prezenta „radiografie” a vieţii doctorului Ioan Puşcaş, această uriaşă, complexă şi chiar controversată personalitate a Sălajului – şi nu numai! -, mai bine de cinci decenii, să-l facă cunoscut generaţiilor de azi şi celor viitoare şi să-l ţină în binemeritata neuitare…” .
Ileana Petrean-Păușan
Ileana Petrean Păuşan – născută la 4 iulie 1952, în Treznea, Sălaj. Absolventă a Facultății de Ziaristică din Bucureşti (1985). După absolvirea liceului a fost învățătoare la şcoala din Treznea, iar din 1985 a lucrat ca redactor la ziarele „Năzuința”, „Graiul Sălajului”, „Sălajul Orizont”.
Din noiembrie 2001 până la 1 decembrie 2009 a fost consilier la Direcția pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Național Sălaj, ocupându-se, printre altele, de cultura scrisă.
A consiliat peste 100 de cărți apărute la Editura Silvania. A realizat 12 numere din seria nouă a revistei „Silvania”.
Cultură. Culte. Patrimoniu.
Timp de zece ani a fost membră în colectivul de redacție al revistei „Caiete Silvane”, ediție nouă.
Premii: Diplomă de Onoare „Oameni de seamă ai Sălajului” (Biblioteca Județeană Sălaj, Zalău, 2012).
Colaborări: „Tribuna”, „Luceafărul”, „România literară” etc.
Membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România;
Cetățean de Onoare al satului Treznea – localitate martir a neamului românesc.
Volume publicate: „Maci pe rotativă” – poezii (Ed. Silvania, Zalău, 2005), „Gânduri pe rotativă” (Ed. Silvania, Zalău, 2011) şi „Treznea, localitate martir a neamului românesc”.
Monografie (Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2014).
Coautor: „Biserici de lemn din Sălaj” (Ed. Silvania, Zalău, 2008);
Volum colectiv: „Ştefan Goanță văzut de…” (Ed. Brumar, Timişoara, 2011);
Coordonator: „Poeți sălăjeni ai Cenaclului Silvania” – antologie alcătuită de Iuliu Suciu (Ed. Silvania, Zalău, 2008).
Prezentă în volumele: „Excelsior ’71”, „Constelații”, „Pătrar de aur”, „Pământ străbun românesc” (Zalău, 1977), „Silvania” (Zalău, 1979), Iuliu Suciu – „Poeți sălăjeni ai Cenaclului Silvania” (Ed. Silvania, Zalău, 2008).
IOAN PUŞCAŞ – medic gastroenterolog, inventatorul medicamentului Ulcosilvanil, cu rată de vindecare de 100% a ulcerului gastric
(n. 10 iulie 1932, Treznea, judeţul Sălaj – d. 4 aprilie 2015, Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj)
Ioan Puşcaş a urmat şcoala primară în comuna natală, iar liceul, în anii 1945-1952, la Cluj-Napoca şi Zalău. În perioada în care a fost elev, a fost condamnat de Tribunalul Militar din Cluj pentru delictul de uneltire împotriva ordinii sociale şi închis pentru o perioadă de doi ani.
În perioada 1952-1958, urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Timişoara, după absolvire fiind medic de circumscripţie – aproape cinci ani – în comuna Plopiş din fosta regiune Crişana.
A devenit medic secundar în Spitalul din Oradea în anul 1962, apoi a fost transferat la cerere la Spitalul din Şimleu Silvaniei, unde devine medic specialist şi medic primar de boli interne.
În anul 1972 obţine titlul de doctor în ştiinţe medicale la Facultatea de Medicină din Timişoara, cu teza Inhibiţia secreţiei gastrice acide după tratament cu acetalozamidă la om.
Brevetează un medicament cu rată de vindecare de 100% pentru ulcerul gastric, Ulcosilvanilul. Practic, toate medicamentele moderne pentru ulcer, precum Omeran, Nexium sau Controloc, derivă din medicamentul descoperit de doctorul Puşcaş, toate având la bază aceeaşi substanţă activă.
Până la momentul descoperirii Ulcosilvanilului, ulcerul se trata doar chirurgical. Puşcaş a afirmat că în anul 1970 l-a vindecat pe Fidel Castro de ulcer. Imediat după fabuloasa descoperire, a primit de la o importantă companie americană o ofertă de colaborare de două milioane de dolari, dar profesorul a ales să rămână acasă, în Sălaj.
La scurt timp, este numit şeful secţiei de boli interne la spitalul la care lucra şi i se acordă Ordinul “Meritul Ştiinţific” clasa a III-a în gastroenterologie.
În 1976 urmează un curs de perfecţionare la Spitalul Bichat din Paris, iar în 1977 un curs de specializare pe probleme de endoscopie digestivă la Clinica Universităţii Leiden din Olanda. Întors în ţară, introduce la spitalul din Şimleu endoscopia digestivă; în anul 1980 foloseşte primul din ţară videoendoscopia optică, iar în 1985, tot primul din ţară, introduce videoendoscopia electronică.
În anul 1987 este numit director al Spitalului din Şimleul Silvaniei, iar în 1990 devine directorul centrului de Cercetări şi Asistenţă Medicală. În paralel, doctorul este profesor universitar la catedra de boli interne şi gastroenterologie a Facultăţii de Medicină din Oradea, prorector şi conducător de doctorat în medicină.
Ioan Puşcaş a publicat peste 570 de articole în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, a brevetat 42 de invenţii, care au beneficiat de o largă circulaţie internaţională, a publicat 17 cărţi de specialitate, mare parte din ele fiind traduse în alte limbi, a obţinut două medalii de aur pentru descoperiri medicale.
