Cutremurul din 4 martie 1977 produs la orele 21,22,00 , cu o magnitudine de 7,2 a provocat în 56 de secunde cele mai mari pagube produse de un fenomen natural din istoria României.
La nivel national, 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa, dintre care 1.424 în Bucureşti, iar 11.321 de persoane au fost rănite La nivelul întregii țări, 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat in București.
Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord, s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg. În nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și fenomene de lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren.
În seara zilei de 4 martie, președintele Nicolae Ceaușescu, împreună cu consoarta sa, participau la banchetul oficial oferit de președintele Nigeriei în cinstea oaspeților. După toastul șefului statului nigerian, un secretar român a intrat în sală și l-a informat pe Ceaușescu de situația din țară. Răspunzând calm la cuvântarea gazdei, președintele român s-a așezat și l-a anunțat în particular de dezastrul survenit în România. Banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu.
După restabilirea legăturii cu țara, Ceaușescu a cerut un raport sumar al situației din țară și a dat primele ordine de acțiune, o dată cu un apel către populație. S-a instituit, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României.
În timpul nopții, o aeronavă a adus delegația română înapoi în țară. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București, unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit. Pagubele materiale la nivelul țării se ridicau la aproximativ 2 miliarde de dolari.
Personalităţi care au sfârşit tragic pe 4 martie 1977:
Toma Caragiu, Alexandru Bocăneţ, Doina Badea, Veronica Porumbacu, Mihai Petroveanu şi A.E Baconski s-au prăpădit pe 4 martie 1977.
Orașul Zimnicea, în 4 martie 1977, în proporţie de 80%, a fost distrus,ras de pe faţa Pământului.
Ceaușescu a ajuns la două zile de la cutremur la Zimnicea și a dat ordin sa fie reconstruit totul.
Oameni din nouă județe ale României au fost aduși să ajute la reconstrucția orașului Zimnicea, iar mare parte din banii pentru lucrări au fost donați de Germania și Austria.
S-a dus o luptă neîncetată, zile în șir, pentru scoaterea supraviețuitorilor de sub dărâmături. Au fost aduși chiar și specialiști din Elveția, însoțiți de câini dresați pentru salvarea victimelor. Au fost găsiți supraviețuitori chiar și după 11 zile de la cutremur.
Pe parcursul zilelor ce au urmat, Nicolae Ceaușescu, a făcut vizite în București pentru a evalua pagubele și a calma populația. A dat ordine ferme de a se continua salvarea victimelor chiar și peste termenul considerat limită de supraviețuire.
Deși reacția autorităților a fost slabă în primele ore, foarte mulți oameni au ajutat din proprie inițiativă la îndepărtarea dărâmăturilor și la salvarea victimelor.
Ulterior apelului prezidențial s-a trecut la sporirea producției de alimente primare, pentru a asigura necesarul populației, la restabilirea rețelelor utilitare (apă, gaz, telefoane, curent).
Mulți au lucrat ore în șir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise ajutoare din toată țara către zonele afectate.
Pentru salvarea celor vii, însă prinși sub dărâmături, autoritățile au mobilizat aproximativ 30.000 militari și pompieri.
Riscul unui cutremur major ca și cel din 4 martie 1977 persistă
Un studiu recent indică faptul că municipiul București este clasat ca și fiind a 10-a capitală la nivel mondial, în termeni de risc seismic;
– Capitala cu cea mai mare expunere seismică din Europa;
– Municipiul București concentrează cel mai înalt risc seismic din România
Conform Institutului Național pentru Fizica Pământului (INFP), la ora actuală un seism poate și înregistrat cu 20 de secunde înainte de a se simți, iar la patru secunde de la producere se cunoaște magnitudinea cutremurului.
47 de ani de neputință. Ce nu a învățat România după cutremurul din 4 martie 1977
Potrivit unui scenariu folosit în de către Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) la simularea unui cutremur de 7,5 grade, urmările acestuia erau estimate la 4.380 de morți, 8.040 de răniți, şi aproximativ 50.000 de persoane rămase fără adăpost. Ipoteza DSU lua în considerare că șase spitale din București ar fi distruse, iar 23 ar fi distruse parțial. 48.000 de consumatori ar rămâne fără electricitate și 55.000 fără alimentare cu apă.
Planul guvernamental de intervenție arată că în cazul unui cutremur major sunt așteptate și alte catastrofe conexe.
Pe lângă riscul presupus de prăbușirea sau avarierea gravă a unor clădiri pot apărea și alte riscuri: anume, risc natural (inundații, alunecări de teren, tasări, inclusiv prăbuşiri ale minelor/carierelor); risc biologic (epidemii/zoonoze), risc tehnologic (incidente/accidente la construcții hidrotehnice, poluări accidentale cursuri de apă, accidente nucleare sau radiologice).
Planul prevede perioadele de intervenție.
În cazul unui cutremur autoritățile au stabilit perioadele de remediere pentru eventualele efecte negative.
Guvernul, potrivit unor planuri elaborate pentru intervenții în caz de calamități, cutremure și alte dezastre, are în vedere refacerea rapidă a infrastructurii esențiale și de transport:
-între 1 şi 45 zile pentru asigurarea alimentării cu gaze;
-între 1 şi 45 zile pentru asigurarea alimentării cu apă;
– între 1 şi 60 zile pentru asigurarea alimentării cu energie electrică; -între 1 şi 31 zile pentru refacerea sistemelor de apă-canal;
-între 1 şi 45 zile pentru asigurarea legăturilor de comunicaţii telefonice, reţelelor şi serviciilor de comunicaţii şi tehnologia informaţiei;
-între 1 şi 27 zile pentru refacerea sistemelor de alimentare cu agent termic.
-între 7 şi 138 zile, perioadă necesară pentru refacerea podurilor distruse/avariate;
-între 7 şi 110 zile, perioadă necesară pentru refacerea şoselelor distruse/avariate;
-între 5 şi 60 zile, perioadă necesară pentru refacerea pistelor de aterizare de pe aeroporturi;
-între 2 şi 45 zile, perioadă necesară pentru refacerea construcţiilor din incinta porturilor;
-între 3 şi 200 zile, perioadă necesară pentru refacerea-infrastructurii de căi ferate.
Totuși, cu toate termenele prevăzute, Doamne ferește!, în cazul unui nou cutremur aidoma celui din 1977, astăzi, cu toată tehnologia nouă, la cum se mișcă decidenții cu treburile țării, la ce resurse și putință,spirit civic, interes,capacitate de a gestiona dezastre, de mobilizare au dat dovadă autoritățile la unele evenimente majore, speranța ne rămâne în Dumnezeu cu mila și cam atâta!
În România, din păcate, la ce suntem, la ceea și pe mâinile cui am ajuns, speranțele ne sunt mai mult la Ceruri, decât aicea pe Pământ.
