Responsive Menu
Add more content here...


Viața ca o pradă! Caută și păstrează mereu o bucată de cer senin deasupra vieții tale

„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și ziua în care ai aflat de ce”. – Mark Twain

by Tiberius NICODA
0 comment 119 views
A+A-
Reset

Un altfel de editorial…..

Există gânduri, scrieri și mesaje despre care aflăm sau nu, ori , pe lângă  care trecem indiferenți, pierzând esența vieții și a lucrurilor în detrimentul amănuntelor. Nu știu alții cum sunt, dar eu, cred ,că în fiecare una zi a vieții noastre ne putem înnobila viața și învăța din ea și de la alții de lângă noi.

Astfel, în cele ce urmează, am ca să vă redau câteva gânduri care ni se așază  pe suflet venite, din partea unei mari Doamne ale literaturii române, anume: Ileana Vulpescu…..

,, Pământul, socot, este ori un loc de ispăşire ori o colonie penitenciară a altei lumi, iar noi, orişicum, cobaii.
Cu aceste vederi, am zis că, dacă tot mi s-a dat viaţă, atunci s-o trăiesc.
Modest, fără fumuri, într-o lume tot mai restrânsă. Oricum, altă viaţă nu mi-aş dori. Scriu fiindcă am vrut să comunic în felul ăsta cu semenii mei.Bine, un bine pentru toată lumea, n-a fost niciodată-n România şi nicăieri pe Pământ.
Nu mi-a fost drag internaţionalismul comunist, nu mi-e drag nici internaţionalismul capitalist.
Mă doare să văd că patriotismul este asimilat rușinii şi nefirescului. Mă-ntristează să văd că, în comparaţie cu politica, bordelul este o mănăstire. Că învăţământul este o parodie, că-n spitale trebuie să-ţi aduci şi tifon de-acasă.
La acest ultim capitol am bătut de departe comunismul.
Cultura a ajuns o aventură individuală, iar limba română din mass-media, o păsărească de râs şi de plâns.
Ce fac eu ? Mă uit cum fuge timpul. Viaţa m-a-nvăţat să râd cu măsură şi să-mi economisesc lacrimile.
Dacă într-un viitor neprecizat cineva m-ar mai citi şi m-ar comenta, aş dori să se refere doar la ceea ce-am scris.
N-am nimic de ascuns autobiografic, dar îmi consider viaţa cât se poate de banală, deşi n-am trăit-o-n dorul lelii.
Le urez tuturor (şi mai ales celor tineri) să-şi întărească vârtos cocoaşa, să-şi poarte cu demnitate crucea şi să se bucure de fiecare clipă ca şi când ar fi ultima.”(Text preluat : Ileana Vulpescu la 80 de ani…)

Bună vă fie inima și plină de speranțe!

You may also like

Leave a Comment