Motto: „Un vot este ca o puşcă. Utilitatea sa depinde de caracterul celui care o foloseşte”
Între cele două tipuri de alegeri – locale și europarlamentare – pe care unii vor ca să le comaseze, există o diferență fundamentală în ceea ce privește locul în care cetățenii pot vota prin însăși natura lor. La locale, circumscripția ta e cea în care ai domiciliul sau reședința, în vreme ce la europarlamentare există o singură circumscripție la nivel național.
Astfel, reluând exemplul studenților, aceștia vor putea vota doar la europarlamentare, fie pe liste suplimentare oriunde vor, fie în secțiile special amenajate lor, potrivit legii. Așadar, la aceste alegeri vor exista, de fapt, două categorii de cetățeni – unii care au voie să voteze la două tipuri de alegeri și alții care nu au dreptul decât la europene.
Partidele aveau datoria,dar nu au și interesul de a educa cetățeanul, de a-i da toate informațiile pentru a-și exercita votul. Acuma multă lume are motive să creadă că jocul politic se situează peste drepturile individuale după cum dau mai bine calculele.
Foarte posibil ca la finalul acestor jocuri politice să descopere tocmai aceste partide care cred că în felul acesta o să obțină în favoarea lor rezultatele votului să fie în poziția în care aranjamentul lor se întoarce împotriva lor ca bumerangul aruncat de un netot.
În cazul comasării, pentru alegerile locale s-ar elimina de fapt dreptul de a vota la adresa de reședință pentru alegătorii care nu și-au înregistrat reședința cu cel târziu șase luni înaintea datei alegerilor, adică la începutul lui ianuarie. Reglementarea, introdusă în 2023, oricum impune restricții, iar în această situație nu face decât să îngroașe numărul celor care nu vor putea utiliza această opțiune, ceea ce echivalează cu restrângerea exercițiului unui drept fundamental.
Gravitatea actualului moment nu rezidă din făptuirea ori nu a ideii de a comasa alegerile, cât mai ales în împrejurările care îl fac posibil.
Singurii care pot salva PNL de această vrie suicidală sunt Marcel Ciolacu și PSD, care trebuie, în primă fază, să întârzie cât mai mult modificarea legilor electorale, până când aceasta devine imposibilă legal și constituțional.
De altfel, într-un comentariu al ziaristului Patrick André de Hillerin de la jurnalul Cațavencii , ne spune:
,,PNL, știm, este un partid plin de jucători de șah de mâna a treia care se consideră strategi geniali. Dar chiar și ei și-ar putea da seama cât de greșită ar fi comasarea prezidențialelor cu oricare alt rând de alegeri. În primul rând pentru că nu au un candidat la președinție care să se bată cu Simion pentru turul al doilea. Nu au acum și nu vor avea nici la toamnă. Din acest motiv, pentru ei asocierea alegerilor prezidențiale cu orice alt tip de alegeri va însemna revenirea la statutul de partid istoric, în drum spre istorie și irelevanță. Au mai fost acolo, le place.
Până la urmă, asta e ciudat la PNL: un partid cu atâția șahiști este ținut în șah de niște oameni care par să nu fi jucat toată viața decât table, iar matul nu este, în acest joc, decât o chestiune de acceptare. Dureroasă, dar cu atât mai necesară!”.