Presa culturală și pedagogică românească din Sălajul interbelic

În biografia spirituală a Țării Silvaniei, alături de biserică, școală și de numeroasele societăți de cultură, un loc important îl ocupă presa

by Mihai POP
0 comment 47 views
A+A-
Reset
Creare site web TANWEB

Presa este o instituție aparte, care oferă accesul la informație publică și a jucat un rol foarte important pentru societatea românească de-a lungul istoriei. Vorbind despre importanța presei, la un moment dat, marele nostru înaintaș sălăjean, Gheorghe Pop de Băsești, care a fost un adevărat Mecena al presei și culturii românești, a spus că dacă Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor, ar fi trăit în acea perioadă, sigur ar fi fost director de ziar.

Dacă în alte comitate ale Transilvaniei presa este amintită încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Sălaj putem vorbi despre apariția primului ziar tipărit abia în anul 1877. La 24 februarie 1877 apare primul număr al ziarului „Szilágy” (Sălaj).

Presa românească sălăjeană are și ea o tradiție de aproape 150 de ani. Astfel, în anul 1876 apare prima revistă în manuscris, cu caracter metodic-didactic, care s-a numit „Amicul învățătorului”. Ea ar fi apărut câțiva ani la Cosniciu de Sus, pe Valea Barcăului, dar până în prezent nu s-a descoperit nici un exemplar.

Mai târziu, la început de secol XX, în anul 1903, ia ființă, la Șimleu Silvaniei, centrul cultural al românilor sălăjeni, primul „Institut tipografic și de editură”, care a purtat numele de „Victoria”, proprietar fiind fostul învățător Ioan P. Lazăr. Aici apare, la 3 ianuarie 1904, prestigiosul ziar „Gazeta de Duminecă”, cea mai longevivă gazetă a Sălajului istoric (1904-1911 și 1920-1937). Prin apariția „Gazetei de Duminecă” se realiza un vechi și nobil deziderat al despărțământului Șimleu al Astrei.

În orașul Zalău, primul ziar românesc apare abia după Marea Unire, mai precis în anul 1922, când ziarul „Sălajul”, patronat de frații Emil și Laurențiu Bran mută sediul redacției ziarului pe care l-au înființat la Jibou, în anul 1920.

Doi ani mai târziu, la 15 aprilie 1924 vedea lumina tiparului revista pedagogică-culturală „Școala Noastră”. În cei 16 ani de apariție, revista a publicat numeroase articole cuprinzând problemele metodice, apoi observații privind principiile și mijloacele de educație, numeroase lecții model, precum și problemele ce priveau activitatea didactică din școli.

Revista acordă un spațiu important în coloanele sale problemelor culturale în care erau implicate cadrele didactice sălăjene, militând pentru o intensă activitate extrașcolară a cadrelor didactice. De asemenea, în coloanele revistei găsim reflectate evenimentele culturale care se desfășurau în Zalăul interbelic, începând cu serbările de la sfârșitul anului școlar, continuând cu concerte, piese de teatru, conferințe, serate dansante etc.

În anul 1925 apărea un nou proiect editorial-cultural, inițiat de profesorul Leontin Ghergariu, sub denumirea de „Meseșul”, care după un an de la apariție trece în proprietatea despărțământului Sălaj al „Astrei”.

Afectat de marea criză economică mondială din perioada 1929-1933, ziarul „Meseșul” își sistează apariția la sfârșitul anului 1931, dar reapare în anul 1936, sub denumirea de „Gazeta Sălajului”.

În categoria presă culturală ce apare în Sălajul interbelic propunem includerea următoarelor publicații: Sălajul (Jibou și Zalău, 1920 – 1929), Meseșul (Zalău, 1925-1931), Gazeta Sălajului (Zalău, 1936-1938) și Țara Silvaniei (Zalău, 1940).

Și alte ziare sălăjene interbelice publică în coloanele lor articole și informații cu caracter cultural, dar într-o formă mai restrânsă: Gazeta de DuminecăPlugarulȘcoala NoastrăFoaia Plugarului, etc. De asemenea, amintim existența a două reviste redactate de elevi, care apar la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei: Alexandru Vlahuță (1923) și Stropi de rouă (1937-1938).

Tradiția presei pedagogice de dinainte de 1918 este continuată în perioada interbelică de către Școala Noastră (Zalău, 1924-1940) și de către Gazeta Învățătorilor, care reapare în anii 1928 și 1931, tot la Șimleu Silvaniei.

                                                                                                  Sălajul

Foaie politică, culturală, independentă ce apare săptămânal, la Jibou, în anul 1920, avându-l ca redactor-șef, proprietar și editor pe Laurențiu Bran, iar redactor-responsabil era Ioan Rusu. În realitate, ziarul a fost întemeiat de către frații Emil și Laurențiu Bran, preoți și personalități marcante ale Sălajului, fiind tipărit la Baia Mare.

Preotul Laurențiu Bran, proprietar și redactor șef al ziarului

Preotul Laurențiu Bran, proprietar și redactor șef al ziarului

În anul 1922, preotul Emil Bran, fost senator liberal de Maramureș, candidează și obține un mandat de senator al județului Sălaj. În acest context, ziarul și-a mutat sediul la Zalău, suprimându-și din titlu cuvântul „independentă”, iar din anul 1925 devine doar „foaie culturală”, cu apariție bilunară.

Din anul 1928 își mută sediul la Șimleu Silvaniei, unde Emil Bran îndeplinea funcția de vicar al Silvaniei, dar redactor-responsabil rămâne tot fratele său, Laurențiu Bran.

Gazetă culturală și informativă ce apare la Zalău, la 31 ianuarie 1925. Era un ziar care apărea săptămânal în 4 pagini, sub îngrijirea unui comitet, redactor-responsabil fiind Remus Roșca, la tipografia „Luceafărul” din Zalău.

Începând cu numărul 4-5 din 11 martie 1926, „Meseșul” devine gazetă culturală a despărțământului central al Astrei din județul Sălaj. Trecând în proprietatea „Astrei”, gazeta apare tot sub îngrijirea unui comitet de redacție, avându-l ca redactor-responsabil pe profesorul Leontin Ghergariu, cel care a inițiat, de fapt, proiectul editorial. De la 1 ianuarie 1929, Leontin Ghergariu cumulează și funcția de director.

Ziarul „Meseșul” își sistează apariția la sfârșitul anului 1931, fiind afectat de criza economică mondială din perioada 1929-1933.

În editorialul primului număr, intitulat „Programul nostru”, se arată scopul și obiectivele înființării gazetei culturale sălăjene:

Scoatem o gazetă, care să nu aibă nici un colorit politic. Ea va fi numai culturală și informativă. Prin ea să facem o educație cetățenească-națională și vrem să informăm pe locuitori despre tot ce se întâmplă în județul nostru. Vrem deci să fim o gazetă a tuturora, în care să se găsească lucrurile ce-l interesează pe intelectual și pe țăran.

Acest program nu ne împiedică însă de a ne spune cuvântul nostru în orice chestiune. Vom aproba totdeauna cea ce va fi bun, legal și cinstit și vom ști să spunem și vorbe grele atunci, când vom vedea că în cutare lucru se ivesc pete de murdărie. Doar venirea unor vremuri mai bune din toate punctele de vedere o acceptăm toți.

Ținem să fixăm la acest loc că suntem o gazetă absolut independentă și așa vrem să rămânem. Nu ne subvenționează nimeni, nu suntem deobligați nimănui altuia, decât ctitorilor noștri, pentru care muncim fără retribuție și cu gândul curat și sincer de a face bine.

Batem mai ales la ușa țăranului din acest județ, care e dornic de carte, de învățătură, pe care începe să-l intereseze și altceva, decât ceea ce se întâmplă în satul lui. Acestuia vrem să-i spunem ceea ce nu i-am putut spune în trecut, ca să-i meargă și lui mai bine în țara aceasta, potrivit vorbei: „Cine are carte, are parte”.

Suntem în ferma nădejde, că facem un lucru bun când pornim la drum această gazetă și nu ne îndoim că vom găsi cetitori destul între locuitorii acestui județ”.

Organ cultural și informativ al „Astrei” sălăjene. Apare ca ziar săptămânal, la Zalău, începând cu 1 decembrie 1936. Director al ziarului era profesorul Leontin Ghergariu, care reia practic proiectul editorial „Meseșul”, după trecerea crizei economice mondiale. Redactorii permanenți ai ziarului au fost Grațian Crăciun Mărcuș și Emil Gavriș.

În „Cuvântul înainte”, semnat de Leontin Ghergariu, se arată scopul și obiectivele gazetei sălăjene:

Programul gazetei noastre este: de a fi o publicațiune de informații și de propagandă națională și culturală. Sunt multe lucruri care se înfăptuiesc în județul nostru și care merită să fie cunoscute. Sunt apoi o serie de probleme de interes local, care nu pot fi discutate în marile cotidiene, însă ele cer totuși o discuție. Pentru toate acestea ne-am gândit că e bine să avem o gazetă a noastră, care să nu fie a nici unui partid politic, nici de castă, ci o gazetă a tuturor.

Azi e nevoie mai mult ca oricând de o gazetă în jurul căreia să se adune toată suflarea românească din județ. Problemele multe economico-sociale și mai ales cele naționale, cari s-au pus în timpul din urmă, cer cu toată tăria gruparea tuturor forțelor în slujba unui ideal comun: idealul național. Acest ideal vrea să-l servească gazeta noastră și ea cheamă în jurul ei pe toți cei ce gândesc și simțesc românește …

Pentru a feri această gazetă de luptele politicei de partid, care de multe ori ne dezbină, am pus-o sub oblăduirea despărțământului „Astrei” din Zalău. În felul acesta am fixat gazetei noastre drumul pe care trebuie să meargă. E același drum pe care merge „Astra”, drumul spre cultură și spre apărarea intereselor noastre naționale”.

După instaurarea regimului personal-autoritar al regelui Carol al II-lea, la 10 februarie 1938, în coloanele ziarului se simte tot mai mult influența politică a noului regim, insistându-se foarte mult pe străjerie și începe cultul personalității regelui.

În acest context, ziarul își sistează apariția cu numărul 36-37 din 29 octombrie 1938.

Revistă regională de cultură care apare la Zalău, în anul 1940. Deși își propune că apară trimestrial, va ieși de sub tipar un singur număr, la 25 august 1940, într-un tiraj de 1500 exemplare. Al doilea număr era pregătit pentru tipar, dar nu mai apare din cauza Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, foarte mulți dintre intelectualii români sălăjeni fiind nevoiți să se refugieze din Ardealul ocupat de trupele horthyste.

Scopul înființării revistei reiese din editorial, sub titlul „Rostul nostru”:

Dorim ca prin scrisul nostru să dăm o icoană a Sălajului, să-l scoatem din anonimat și să pretindem pentru el locul pe care-l merită în viața noastră românescă. Vrem să nu mai fim o terra incognito, de care să se ocupe numai întâmplător cei în drept, și să așezăm vestita ȚARĂ a SILVANIEI la locul de cinste pe care-l merită și prin trecutul ei bogat în fapte și prin prezentul ei. Noi suntem convinși că atunci când lumea ne va cunoaște, ni se va da altă considerație decât ni s-a dat până azi. (…)

Revista noastră va căuta să evidențieze specificul Țării Silvaniei și, sub acest aspect, ea este o revistă regională.

 Dar urmărim prin scoaterea acestei reviste și un alt scop, anume să contribuim, prin ceea ce va apare în ea, la o viitoare monografie a Sălajului românesc”.

Revista era condusă de către Leontin Ghergariu și Grațian C. Mărcuș.

Din sumar, amintim următoarele articole: Elena Pop Hossu-Longin, Amintiri; Dr. Ilie Dăianu, Badea Gheorghe Pop de Băsești; Laurențiu Bran, Începuturi de învățământ românesc în Sălaj; Leontin Ghergariu, O societate culturală în Zălau la sfârșitul veacului trecut. Gavril Trifu; Dr. Emil Lobonțiu, Probleme economice în legătură cu structura geologică a pământului sălăjenesc; Dr. Laurian Someșan, Țara Silvaniei în unitatea spațiului transilvan; Ioan Deleu și Leontin Ghergariu, O familie de luptători naționali. I – Iacob Deleu. –II- Victor Deleu; Ioan Danciu, Evoluția numelor atronimice la Românii sălăjeni; Dr. Ioan Georgescu, + Elena Pop Hossu-Longin; Ioan Danciu, Vitalitatea Românilor sălăjeni.

Revistă pedagogică-culturală ce apare la Zalău, începând cu 15 aprilie 1924, ca organ oficial al Revizoratului (Inspectoratului) școlar, al Comitetului școlar județean și al Asociației Învățătorilor din județul Sălaj.

În evoluția revistei se disting trei etape: 1) 1924-1931; 2) 1932-1939; 3) 1939-1940.

Din anul 1932 devine „revistă pedagogică-culturală a corpului didactic primar din județul Sălaj cu apariție lunară”; începând cu nr. 1/1935 devine „revistă lunară de educație, cultură profesională și afirmare națională”, iar din martie 1939 revista trece în proprietatea Asociației învățătorilor sălăjeni, secția Sălaj.

Membrii în comitetul de redacție au fost următorii: 1924 – Ioan Mango, Simion Oros, Grațian Capătă, Emil Pocola, Petre Modreanu; începând cu nr. 9-10/1926, directorul revistei este Ioan Mango, redactor Grațian Capătă, iar comitetul de redacție era format din Leontin Ghergariu, Simion Oros, Emil Pocola, Dumitru Mărgineanu, Augustin Creșpai și Ioan Rațiu; începând cu nr. 17-18/1927 redactor devine Leontin Ghergariu, iese din comitetul de redacție Emil Pocola și reintră Grațian Capătă.

În primul număr al revistei, în articolul „Programul nostru” erau anunţate obiectivele revistei:

a) Să strângă rândurile tuturor dascălilor din judeţ din toate ramurile de învăţământ. b) Să stabilească a o legătură strânsă între şcoala normală şi între învăţătorul care a ieşit din această şcoală. c) Să dea putinţa acestor dascăli să-şi publice lucrările de specialitate, lecţiunile practice, observaţiunile precum şi orice elaborate cu caracter profesional […]. d) Să îmbrăţişeze toate manifestările culturale din judeţul nostru precum şi orice eveniment social ce stă în legătură cu educaţia mulţimii. e) Să publice dări de seamă asupra operelor pedagogice sau sociale, care apar în literatura noastră şi să concretizeze în rezultate concise ideile fundamentale ale articolelor mai importante publicate în marile reviste pedagogice române şi străine. f) Să îmbrăţişeze trecutul cultural al românilor din Sălaj şi să publice orice lucrări care ating acest trecut ca: date istorice asupra evenimentelor mai însemnate, note asupra marilor bărbaţi, cari au contribuit la ridicarea culturală a judeţului, precum şi scrierea monografiilor tuturor comunelor din judeţ

Sistându-și apariția, provizoriu, în perioada februarie-decembrie 1931, din cauza crizei economice mondiale, revista reapare în ianuarie 1932, cu același colegiu de redacție.

De la 20 februarie 1932, revista nemaiavând comitet de redacție, Dumitru Mărgineanu devine redactor-responsabil, care din anul 1937 cumulează și funcția de director al publicației pedagogice.

Din martie 1939, revista trece în proprietatea secției Sălaj a Asociației învățătorilor, iar redactarea ei cade în sarcina consiliului central. Redactor-responsabil este Macedon Olaru, iar comitetul de redacție este format din Gheorghe Pop Corniș și Ioan Ardeleanu Senior.

Primele opt numere se tipăresc la Tipografia „Șereș” din Zalău, apoi la Tipografia „Luceafărul” din Zalău, până la întreruperea apariției revistei, cauzată de Dictatul de la Viena, din 30 august 1940.

Bibliografie:

  1. Valentin Dărăban, Doru E. Goron, Contribuții la istoria presei românești în Sălaj, în „Acta Musei Porolissensis”, VI, Zalău, 1982.
  2. Valentin Dărăban, Doru E. Goron, Ioan Lăpușan, Ionel Penea, Tiparul sălăjean. File de istorie, Zalău, 1980.
  3. Colecția revistelor și ziarelor prezentate mai sus, pe care le-am studiat la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca și la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj.

Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău

You may also like

Leave a Comment