Responsive Menu
Add more content here...


Omenia nu costă mult, dar valorează enorm – Şi un gest mic poate aduce satisfacţie mare în sufletul omului

O poveste inedită din traficul rutier sălăjean

by Călin ONICAŞ
0 comment 3.8K views
A+A-
Reset

Prinși deseori în rutina zilnică, fugim, alergăm, de niciunde spre nicăieri, adesea, uitând ca să privim la ceea ce este în jurul nostru și mai ales uitând de semenii de lângă noi.

În tumultosul și tot mai aglomeratul trafic rutier, mânați la propriu și la figurat, dar și influențați de ceea ce generic se numește acest  „secol al vitezei” trecem nepăsători, nervoși, gata de harță și scandal la orice și oricare întâmplare care ne pare în mod real sau închipuit că ne-ar leza ca și șoferi.

Uităm că toți avem aceleași drepturi, gânduri, zbateri, că omul e supus greșelii și mai ales că niciunii dintre noi nu suntem în măsură a nu păți ceva sau să nu fim actorii unor întâmplări în care să avem nevoie de ajutorul celor care ne înconjoară.

Astăzi, ca și exemplu edificator pentru povestea noastră, mă aflam la ieşirea din localitatea Dobrin înspre municipiul Zalău cu mașina de firmă cu luminile de avarie puse în funcțiune pe acostamentul drumului, nevoit fiind să efectuez un apel telefonic. La scurt timp, în dreptul maşinii, pe sensul meu de mers, a oprit o mașină al cărei conducător auto a lăsat geamul mașinii și m-a întrebat: „Domnule, ați pățit ceva? Vă pot fi de ajutor?”.

Desigur, l-am liniștit, i-am mulțumit şi i-am strâns mâna, spunându-i binevoitorului că am oprit doar pentru a vorbi la telefonul mobil. A fost un gest pentru care i-au trebuit omului doar câteva secunde, dar gestul și bunăvoința sa chiar m-au lăsat câteva clipe fără grai. Mirat am fost și am rămas, că mai există oameni care să fie empatici și cu interes față de o problemă posibilă al unuia pe care îl întâlnesc și fără ca măcar să îl cunoască, să îi ofere ajutorul.

Nu știu alții cum sunt, dar eu (vorba lui Creangă), am căpătat în urma gestului acestui necunoscut, un fel de liniștire sufletească, siguranță și – mai ales – încredere că încă cât mai există în jurul nostru astfel de oameni. Iată, lumea nu este pierdută și că valorile umane nu au dispărut.

Nu știm cine e omul binevoitor, nu îl cunoaştem și nici nu știm dacă îl vom reîntâlni din nou vreodată. Însă, pentru gestul său de omenie, ținem ca și pe această cale să-i mulțumim public pentru intenție și omenia gestului pe care l-a făcut. Chiar dacă, poate, el nu va citi aceste rânduri de recunoștință, cine-l cunoaște chiar îl poate felicita! Merită!

Micul samaritean este bărbatul care luni, 22 aprilie, în jurul orelor amiezii, a condus mașina Range Rover cu numărul de înmatriculare SJ-85-SMI.

Și toate cele povestite sunt pentru că, așa după cum spunea un înțelept: “Să simți recunoștința și să nu o exprimi este ca și  cum ai împacheta un cadou fără ca să-l dăruiești niciodată!”.

Și-ar fi păcat să nu facem cunoscute puținele fapte de bine ce se petrec în jurul nostru, că rele sunt destule!

You may also like

Leave a Comment