Responsive Menu
Add more content here...


Linia de 9 metri din Cer tot mai puternică. Sălăjeanul Ștefan Birtalan, unul dintre cei mai mari handbaliști s-a stins din viață

Fostul mare handbalist Ștefan Birtalan, dublu campion mondial și medaliat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, a murit la vârsta de 75 de ani. Anunțul a fost făcut de clubul CSA Steaua, pe Facebook. Acesta era internat de mai mult timp la Spitalul Fundeni din București

by Mihai POP
0 comment 1.1K views
A+A-
Reset

Sunt mândru că m-am născut în Sălaj și mă bucur că de acolo am ajuns să fac performanță”. (Ștefan Birtalan)

Ștefan Birtalan (75 de ani), dublu campion mondial și cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a încetat din viață, astăzi, în jurul orei 6:00. Vicecampionul olimpic de la Montreal, din 1976, era internat la Spitalul Fundeni de câtva timp.

Unul dintre cei mai valoroși handbaliști ai României, fostul inter a făcut carieră la Steaua. A câștigat 12 tituri de campion, dar și Cupa Campionilor Europeni în 1977. A jucat 14 ani fără întrerupere la echipa națională adunând 231 de meciuri. Birtalan a marcat 993 de goluri, fiind pe locul 3 în clasamentul all-time după Vasile Stângă (1414) și Robert Licu (1054).

După ce a renunțat la activitatea de jucător, Ștefan Birtalan a fost antrenor la Steaua, la Națională, conducător și membru în Consiliul de Administrație al Federației Române de Handbal. Ca antrenor, cu Steaua, a fost de șase ori Campion al României și a câștigat trei Cupe ale României.

”Lumea e nedreaptă. Nu poate să moară așa repede un asemenea om. Un om și un handbalist incredibil. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus plângând, fostul său coleg, Vasile Stângă, pentru CSA Steaua.

Cariera sa excepțională, marcată de titluri mondiale și medalii olimpice

Născut în Zalău și crescut în Jibou, din părinții Valeria și István. Ștefan Birtalan s-a mutat împreună cu părinții la Jibou pe când avea nouă ani. Fiind un polisportiv, Birtalan a practicat, în liceu, atât handbalul, cât și voleiul, baschetul și atletismul, fiind ajutat de statura sa impunătoare (la 1,95 m, era cel mai înalt elev al liceului).

A debutat la formația Rapid CFR Jibou la vârsta de șaisprezece ani, în 1964, evoluând în Campionatul Regional Cluj.

Orașul Baia Mare a rămas important pentru Ștefan Birtalan

În 1966 Birtalan a ajuns la Baia Mare, la Școala Tehnică de Construcții. Neștiind că în Baia Mare există o echipă de handbal, Birtalan a jucat volei la “U” Explorări, în prima ligă, însă a ajuns până la urma din nou la handbal, la Minerul Baia Mare.

Pe atunci, formația evolua în campionatul regional. În două sezoane, formația a promovat, mai întâi, în “B”, iar apoi în Divizia A, cu Birtalan în echipă.

Acesta a fost aproape să nu fie primit la echipa băimăreană de către antrenorul Ion Tegeu, care declara că „jucătorii înalți sunt prostănaci”.

Până la urmă, Birtalan l-a impresionat pe acesta, și a rămas la Baia Mare până în 1970. Tot la Baia Mare și-a cunoscut și actuala nevastă, care l-a confundat, mai întâi, cu Gheorghe Gruia, pe care Birtalan îl consideră cel mai mare handbalist român din toate timpurile.

În anul 1970, a ajuns la HC Steaua București, după ce a fost curtat și de marea rivală bucureșteană, Dinamo. A ales Steaua pentru a scăpa de stagiul militar și a rămas la formația bucureșteană până în 1985 (cu o singură întrerupere, între 1981 și 1983, când a evoluat pentru „satelitul” Stelei, Independența Carpați Mârșa.

La clubul militar a reușit succese importante, cum ar fi câștigarea de nu mai puțin de douăsprezece ori a titlului de campion al României la handbal și, mai important, Cupa Campionilor Europeni în 1977, după o finală în care bucureștenii au depășit, cu 21-20, campioana Uniunii Sovietice, ȚSKA Moscova. Era a doua finală de Cupă a Campionilor pentru Birtalan, după cea pierdută în 1971.

La Independența Carpați Mârșa, Birtalan a fost trimis împreună cu coechipierii săi Werner Stöckl și Gavril Kicsid. În primul sezon a reușit promovarea cu această echipă în prima divizie, iar apoi, în primul sezon în Divizia A, Carpați Mârșa a ocupat onorabilul loc 3, iar Birtalan a devenit golgheter al campionatului, la 34 de ani.

A fost readus imediat la Steaua, alături de care a mai câștigat două titluri de campion național, ultimul dintre ele la vârsta de 37 de ani. După ce în 1984 a fost aproape de a pleca la Grasshoppers Zürich, însă transferul nu s-a mai realizat deoarece se bănuia că Birtalan va pleca definitiv din țară, handbalistul a părăsit România în 1985, cu ajutorul lui Cristian Gațu, la Follonica, o echipă din liga secundă italiană.

La Follonica a fost antrenor-jucător și a reușit, în meciul decisiv al echipei sale pentru promovarea în prima ligă, un veritabil record mondial, marcând nu mai puțin de 34 de goluri din cele 39 ale formației sale. Acesta a fost apostrofat de conducătorul clubului după meci, deoarece acesta îl sfătuise înainte de partidă să nu se omoare prea tare cu firea. Abia după meci a înțeles că acesta nu avea destui bani pentru a ține echipa în primul eșalon.

Ștefan Birtalan, 3 Medalii Olimpice Pentru România

La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, a fost componentul echipei României medaliată cu bronz, pentru care a evoluat într-o singură partidă.

În 1976, însă, la JO de la Montreal unde echipa României a cucerit medalia de argint, a evoluat în şase partide şi a fost golgheterul competiţiei, cu 32 de goluri marcate.

În 1980, a participat pentru a treia oară la o ediţie a Jocurilor Olimpice şi s-a întors din nou cu o medalie, de dată această de bronz. A evoluat în toate cele şase partide şi a marcat 23 de goluri.

Ca antrenor, Ştefan Birtalan şi-a început cariera în Italia, unde a fost antrenor-jucător. La întoarcerea în România, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, în paralel, pregătind naţionala masculină de handbal tineret.

Din 1991 până în 1994 a fost antrenor principal la Steaua, apoi a activat în Qatar, ca antrenor coordonator al tuturor echipelor naţionale de handbal ale acestei ţări, iar la Campionatul Mondial de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a învins naţională României.

În 1999, a revenit în ţară şi până în 2002 a activat din nou ca principal la Steaua, echipa cu care a mai reuşit să câştige, ca antrenor, două titluri de campion şi două cupe ale României, în 2000 şi 2001. În 2002 a renunţat la antrenorat, din cauza unor probleme de sănătate, şi a fost cooptat în stafful de conducere al secţiei de handbal a Stelei.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. I-a fost acordată Medalia naţională “Serviciul Credincios” clasa I.

”Cu profundă tristețe am aflat vestea trecerii în eternitate a celui care a fost Ștefan Birtalan, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai sportului sălăjean, un sportiv de elită ce a scris istorie în handbalul mondial. Cariera sa excepțională, marcată de titluri mondiale, medalii olimpice și recunoașterea internațională drept mai bun handbalist al lumii în anii 1974, 1976 și 1977, rămâne un model de excelență și determinare pentru tânăra generație. Ștefan Birtalan a fost un exemplu de dăruire, talent și perseverență, iar dispariția sa lasă un gol imens atât în lumea sportului, cât și în inimile noastre. “Sunt mândru că m-am născut în Sălaj și mă bucur că de acolo am ajuns să fac performanță”. (Ștefan Birtalan) Bunul Dumnezeu să-i dea odihnă veșnică în Împărăția Sa. Sincere condoleanțe familiei îndurerate”, a transmis Dinu Iancu-Sălăjanu, Președintele Consiliului Județean Sălaj.

You may also like

Leave a Comment