Responsive Menu
Add more content here...


Poveştile de altădată. Cum sărbătoreau sălăjenii Ziua Municii

Întâi de mai de odinioară - aducere aminte printre sălăjeni și nu numai. Că o fi fost mai rău pe vremuri, dară acum îi bine?

by Tiberius NICODA
0 comment 817 views
A+A-
Reset

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 Mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor și a muncii.

În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

A fost odată ca niciodată, …..Și dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit.

Așa erau pornite poveștile nemuritoare ale lui Petre Ispirescu și nu numai, acelea care ne-au menținut vie și trează copilăria și tinerețea, din care ne-am făcut bagajul de speranțe din care ne mai alimentăm și astăzi unii dintre noi.

Povestea lui „întâi de mai” trăită și savurată oarecând, ajunsă astăzi amintire în mare parte.


Era o emulație, o încântare , un rost de reunire, nu neapărat ca și manifestări oficiale, ci ca la oricare întrunire, nu adunarea conta, ci mai ales concluziile de după, concretizate în poveștile cu  mici și bere savurate pe tăpșan, pe legheleu.

Se adunau  după tradiționala defilare a oamenilor muncii, cârduri de oameni alipiți pe lângă câte , cum se spunea atunci, -o roabă de mici- stropită generos cu câteva navete de bere. Se adunau unii, 2, 3, 4 la câte o roabă de mici și 2-3 navete de bere și era lumea mai liniștită și fericită…

De 1 mai, se deschideau și ștrandurile, se mergea la serbări câmpenești, la iarbă verde…

Oamenii, parcă erau mai sociabili, mai prietenoși, mai empatici și mai lipsiți de griji. Colegii de muncă, parcă erau mai colegi, vecinii mai vecini ca astăzi, prietenii mai prietenoși și neamurile mai de soi și mult mai dedicate, oamenii mult mai oameni și mult mai omenoși.

Se delectau de 1 mai, cu tradiționalii mici, cu bere și nu aveau fițele zilelor de astăzi cu șampanii cu foiță din aur aduse cu roaba și nici cu untolduri și scălâmbăieli stropite în neștire cu  mult alcool și  prafuri.

Era simplu și autentic, real și necosmetizat, fără ca unii, ca astăzi, să se screamă ca  să arate că-s mai presus și mai avuți ca alții și mai fițoși.  Eram atunci, pe vremea aceea aproximativ cu toții egali.

Era o jumătate de amărâtă de zi liberă, pentru că prima jumătate a zilei  era ocupată de defilări, dar, parcă, jumătatea aia de zi rămasă liberă, era mai lungă și mai împlinită decât toate weekend-urile și punțile create și care leagă între ele câteva libere de astăzi.  Astăzi se leagă zilele libere între ele, dar din păcate nu și oamenii între ei.

Era partea frumoasă  a unor urâte vremuri  pretinse care au fost. Partea frumoasă a poveștii, în timp s-a estompat și am rămas cu partea cealaltă pe care din păcate o continuăm de peste mintenaș 35 de ani încoace.

Se adunau unii, 2, 3, 4 la câte o roabă de mici și 2-3 navete de bere și era lumea mai liniștită și fericită…

Pe vremuri , de 1 Mai , era sărbătorită munca și muncitorii, nu ajutorul de șomaj și nici ajutoarele sociale și nici nemunca.
Azi, pe alocuri, stau câte trei-patru amărâți pe terasa la câte un supermarket, în fața unui carton cu 4 mici și “fac poștă” de la unul, la altul, un pet de un sfert de litru de bere ieftină…

Nu este despre nostalgie așa cum unii netrăitori ale acelor vremuri sunt și vor fi tentați ca să eticheteze astfel de istorioare, ci este  povestea despre ce am ajuns ca să sărbătorim în zilele acestea și ca de obicei, pentru ce bem, mâncăm, adeseori fără să știm motivul și semnificația a ceea ce credem că marcăm ca și eveniment.

Neam și ne-am risipit astăzi doar într-o mare de iluzii pierdute. Și-n buna-reaua tradiție a noastră ca români, bem și de bucurie și de necaz… Aproape că-i totuna!

A fost foarte bine oarecând și mai ales aveam speranțe… Un vechi proverb scoţian spune: „Dacă n-ar fi speranţă, inima s-ar frânge”.

Trăiască 1 Mai!

You may also like

Leave a Comment