Lucru cel mai greu pântu bietile femei era cu cânepa. Tătă lumea ave holdă de cânepă, de vară şi de tomnă. Cânepa să sămâna primăvara, pă postu Sfintei Mării atunci o culejem că era coptă, îi tăiem rădăcinile, o tăiem în vârf şi o făcem aşe mânuşi, cât putei şi o întindem la sore să o putem freca să ptice sămânţa ceie, câte patru, cinci zâle.
Apoi o ducem în toptilă. Atâta o fost de greu, după sapă şi secere numa tăt cu cânepa lucrau muierile. Aveu tău fiecare făcute pă pământurile lor ori de era aprope de vale, trăjeu apa. Dacă să topte, la săptămâna, da merem tăt la tri patru zâle şi o întorcem că punem tăt aşe mânuşi, una cu vârvu încoce, una cu vârvu încolo şi alea le legam, până erau zece. Le legam cu carpăn, şi aceie zâce că-i o sarcină de cânepă.
O aşezam în toptilă, avem căte zece sarcini, o sută de mânuşi, nu păstă o laltă, tăt una lângă alta şi punem pietri şi punem lemne să nu margă nici până-n fund că era apa murdară şi tăt merem şi o întorcem. După cum era, că dacă era cald să toptea mai iute. Şi o întorcem sarcina ceie şi apoi la o săptămână, merem şi ne băgam în toptilă şi o cotam, să vedem dacă-i toptită. Dacă să rumpeu paile era bine, da să nu steie pe mult că de stăte pe mult în apă să rumpe cu fuioru ala cu tăt.
Când paiu să rupe şi fuioru rămâne, iera gata. Ne băgam în toptilă zî la zî ş-o cotam, că dacă era pre mole, n-o putem zdrobdi, tare mult lucru iera. Când era gata o spălam bine şi merem cu caru după ie şi o punem să să uşte că amu să ţâne deolaltă mânuşea ceie, o punem pă lângă garduri. A doua zî o întorcem, în tătă zî trăbuie întorsă până să usca. Apoi o hecelam, iera o hecelă aşe mare, cu două limbi şi rămâne fuioru acela subţâre, acela-l torcem. Apoi pieptănam prin pieptăni de câlţi, de acolo trăjem, ce era bun, aiesa era bun de bătut, ce rămâne pă ptiepteni, acela era gros.
Apoi făcem caier, tri feluri: clasa I, clasa II-a, clasa III-a. Cu ala subţîre făcem chimeşi, gaci, cu alalalt făcem lipideauă şi cu ala mai gros saci. Torcem întie fuioru, după ce gătam, torcem băteala, apoi câlţii, apoi trăbuie să albim jirebdiile alea. Avem furcă cu rotă şi torcem. După fus, avem răştitor de ala mare şi punem pă răştitor. După aceie o luam şi o legam, erau patru porţii. Le strânjem până erau câte șepte bucăţi, apoi le hierbem în ciubăr cu cenuşe. Făcem leşie, le înmuiem, le aşezam în ciubăr, presăram cenuşe, apoi le hierbem afară şi să albeu. Le hierbem de două uări în două zâle. Le ducem la lăut pă scaun şi le bătem cu maiu şi le limpezem de mai multe uări în apă să să limpezească bine, le punem să să uşte apoi le hierbem iară. Zâceu femeile: „Domne, Marie, Maică Sfântă, ajută-mi să hie a mele faine, albe ca soponite, a vecinii numa ca cernuite”. Trăbuie să hie jirebdile albe, să iasă pânza bună. Punem şi cămăşi de-a nostre, on rând de jirebdii de ale apoi on dosoi cu leşie, să nu mai ajungă cenuşa la iele şi mere numa apa ceie. După aceie, iară le lam şi apoi era gata. Le întindem pă funie în ocol, iera bine să îngheţă că le albe. Tăt la două zâle hierbem haine. După aceie ne apucam de ţăsut. Avem depănător şi făcem ghem şi apoi le urzem, avem urzoi băgat în grindă, punem uaminii că atunci iarna nu era atâta de lucru pă câmp şi-i punem şi depănau. Ghemile alea care erau fuior subţîre le urzem şi ala mai gros le bătem. Apoi punem război, tătă lumea ţese. (Borz Sava, Meseşenii de Sus, Sălaj, 2016)
Ducem cânepa la vale, pă Barcău, bătem țăruș și o legam, să n-o ducă apa că iera de multe ori când vine apa mare și ne duce cânepa…
Cânepa să sămâna primăvara, o smuljem şi o ducem la Barcău, o ţânem acolo, o săptămână stăte în apă, bătem pari să nu o mâie apa şi o legam de pari. Când vine apa puhoi pă Barcău, duce cânepa, să opre acolo la moră la Balc şi merem după ie. Iera plin Barcău de cânepă. O spălam bine în apă şi apoi o aducem acasă la uscat, o întindem pân ocol, o înşiram mănunchi. Apoi o zdrobem cu zdrobitor, apoi cu meliţa, cu două limbi cu dinţi, apoi cu greabănu, apoi cu piepteni. Apoi o călcam sara în piciore, ne strânjem fete şi o călcam, apoi iară o băgam în zdrobitor să margă colbu, apoi o grăbănam. Apoi făcem caier, tri feluri: clasa I, clasa II-a, clasa III-a, făcem lipedeauă, ţoluri şi pânză albă pântu hane. Avem furcă cu rotă şi torcem. Făcem habă, ne adunam câte șepte, opt fete.
Din puzdării aţâţam focu. Când sămânam grău, ţâpam pă capătu pământului puzdării de alea, aşe ştiem capătu din sus, de unde începem ţâpam puzdării, zâce că fug strâgoii de puzdării, tătdeauna făcem aşe.
După fus, avem răştitor de ala mare şi punem pă răştitor. După aceie o luam şi o legam, erau patru porţii. Le strânjem până erau cîte șasă, șepte bucăţi, apoi le hierbem în ciubăr cu cenuşe. Făcem leşie, le înmuiem, le aşezam în ciubăr, presăram cenuşe, apoi le hierbem afară şi să albeu. Le hierbem de două uări în două zâle. Le ducem la lăut pă scaun şi le bătem cu maiu şi le limpezem de mai multe uări în apă să să limpezească bine, le punem să să uşte apoi le hierbem iară. Punem şi cămăşi de-a nostre, on rând de jirebdii de ale apoi on dosoi cu leşie, să nu mai ajungă cenuşa la iele şi mere numa apa ceie.
După aceie, iară le lam şi apoi era gata. Le întindem pă funie în ocol, iera bine să îngheţă că le albe.Până să găta gheaţa, gătam de tors. După aceie ne apucam de ţăsut. Avem depănător şi făcem ghem şi apoi le urzem, avem urzoi băgat în grindă. Nu tătă lumea ave urzoi, le dam şi la altele, care ave loc le dam, care nu vineu şi îşi urzeu aci la noi. Apoi punem război, tătă lumea ţese. Di la Marin, di la Preoteasa umblau la noi cu război de vândut, nu era scump.
Când gătam câte on fel şi vineu sărbători îl ţâpam afară şi iară îl băgam napoi. Iţăle le făcem noi din tort, îl îndoiem în două să hie mai tare tortu şi-l răsucem cu furca ce cu rotă şi avem on lemn de-on metru, punem o pană de gâscă deasupra şi învârtem după el, apoi pă celălalt, apoi când gătam câte on rând le anumăram, de cât o trăbuit să fie pânza de lată. Avem patru iţă demisir, de alea mai subţîri, două iţă.
Cu cordenciu făcem iţăle, băgam pân fiecare fir, din două, ieşeu două feluri. Cu spete umblau ţâganii, ale să făceu din nadă, ale de misir erau mai desă, ale de saci mai rare. Avem verjele, învârtem sulu, băgam firu pân iţă, apoi pân spată şi le legam acole. Avem suveică. Când ai vrut să faci coşte atunci le-ai numărat, câte șepte fire. Misir luam di la coperativă. Am făcut şi alesă, cu flori. Modelu luam di pă tărcătură, di pă şterguri, le alejem cu fusu. Atâtea şterguri am ţăsut, apoi o vinit moda cu de astea în uşi, până-n miercurea mare am ţăsut înt-on an. Din pânză ne-am făcut chemeşi. (Pușcaș Veturia, n. 1930, Șumal, 2011)
Olimpia Mureșan, muzegraf
Fotografii din colecția Muzeul Etnografic “Anton Badea” din Reghin
Sursa: Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău
