Hai să dăm mână cu mână! Ce-i cu inima română?

by Tiberius NICODA
0 comment 405 views
A+A-
Reset

Anul acesta, pe 24 ianuarie se împlinesc 165 de ani de la ceea ce, la acea vreme unirea principatelor române, respectiv unirea Țării Românești cu Moldova s-a numit – Mica Unire – (Unirea cea Mare urmând a se făptui abia la 1 Decemrie 1918)

Desigur, de-a lungul vremii și mai ales al vremurilor, unitatea națiunii române s-a dovedit anevoioasă atât din punctul de vedere al contextelor istorice potrivnice, dar și datorită unor factori interni ai căror adepți și promotori au îngreunat idealurile unirii celor trei principate care s-au dorit laolaltă și care au format ceea ce astăzi este România.

 Idealurile unioniștilor ale înaintașilor noștri care au vrut și visat la unitate, din păcate și prea des astăzi sunt puse sub semnul întrebării și îndoielii. Aici nu mă refer neapărat la integritatea teritorială a țării, cât m-aș referi acuma, la ceas de sărbătoare, la risipirea și înstrăinarea de care dăm astăzi dovadă ca națiune, aspirații și mai ales unitate.

Suntem pentru a câta oară, după mintenaș 35 de ani de după 1989, la un nou prag de alegeri de tot felul, pornind de la cele europarlamentare, parlamentare, locale, prezidențiale…

De unde venim, știm, dar, oare, încotro ne îndreptăm și spre ce?

Risipiți în cele patru zări din lume, plecați peste cinci milioane din țară în căutarea unui trai mai bun, divizați în găști și grupuri, grupulețe, partide și partidulețe, mișcări în nemișcare….

Unde este acea unitate în diversitate, țelul binelui comun și prosperității tuturor, nu doar al unora?

Neam divizat și ne-am divizat!

Zicea strofa cântului din – Hora Unirii -:

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inimă română,

Să-nvârtim hora frăţiei

Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară duşmănia-n ţară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori şi omenie!

Mai suntem acuma, măcar în ceasul 12 al existenței noastre ca neam și națiune, capabili, oare, să ne dăm mâna și să facem să ne fie bine și speranță?

Idealurile mari ale Micii Uniri, ale Marii Uniri… Apăi, – Mare – sau – Mică – dacă nu-i unire în cuget și simțiri, geaba toată truda și speranța!

Cel “mic” nu ar fi chiar “Mare”, iar cel „Mare” în veci va rămâne deasupra celui „mic”.

Vă conjur, scoateți din vocabularul utilizat la 24 ianuarie sau cu alte prilejuri, “Mica Unire”!

You may also like

Leave a Comment