După ce nebunuia așa ziselor asfaltări din municipiul Zalău au dat peste cap traficul rutier pe singurul bulevard al urbei, iată, acuma a venit zăpada, prima mai consistentă din anul acesta, care a pus capac traficului în tot orașul.
Probabil proaspăta, învechită pe alocuri, conducere a municipalității, a trebuit să fie oarecum inaugurată de la instalare, să-și dea dovada priceperii și implicării pentru asigurarea bunului mers al municipiului.
Ei bine, surpriză! Iarăși ninsorile i-au luat pe nepregătite pe vocalii noștri edili, vorbe ,nu fapte, și avem astăzi, la această oră un oraș amărât, paralizat și de zăpadă, pe lângă gropi, gropoace și lipsa locurilor de parcare.
Și drept urmare, șoferii furioși, nerăbdători, înghesuială de mașini, slalom făcut printre pietonii stropiți cu zoaie din belșug, dau o imagine de nicidecum mirifică de iarnă, ci mai degrabă a secvențe din opera lui Dante Alighieri, aceea cu -Infernul- cu deosebirea că , măcar acolo, lângă cazanul cu smoală se presupune că ar fi cald, nu musai bine.
Și iată, pentru că tot e vremea de colinde, în legătură cu starea traficului din Zalău, îmi vin în minte versurile melodiei lui Hrușcă, în care spune: „Când primele ninsori or să se cearnă atunci va fi mai greu de cei plecați” .…Chiar așa! Să nu vă aventurați la mers pe jos sau cu mașina pe vremea asta , că nu-i de șagă cu astfel de gospodari aleși – culeși.
Normal, mai mult ca anormal, acuma când spiritul de sărbătoare trebuie să ne pătrundă și să trăim sfioși și cu smereală, în astfel de condiții, gândurile tuturor li se îndreaptă spre cei ce sunt răspunzători de buna orânduială și curățenie din municipiu.
Așa ar trebui, așa se face, dar nu în sensul de recunoștință cu vorbe dulci și evlavioase, ci tumna cu ailaltă parte a urărilor venite deopotrivă de la șoferi, de la pedeștri și-n general de la oricare viețuitoare care zboară, merge sau se târăște în astfel de condiții de zăpadă necurățată!
Până la urmă, au și edilii răspunzători de bunul mers al treburilor din urbe și mai ales al celora care răspund, nerăspunzând, de bravii citadini, anume că, așa după cum un șmecheraș care găsea scuze la toate, zicea că iarna nu-i ca vara!
Ar fi totuși momentul, ca cei care sunt puși în jilțurile domniei, care răspund și sunt plătiți a face ordine și curățenie, să se trezească și să-și facă treaba pentru care iau bani și pentru care, după rezultate, s-ar părea că muncesc de pomană și că lucrează moca, în nefolosul comunității!
