Cehu Silvaniei a găzduit la finele lunii august, cea de a 27-a ediție a Zilelor Tövishát, eveniment organizat de Asociaţia Culturală “Tövishát” împreună cu Primăria Cehu Silvaniei.
Duminică, la finele lui august, Biserica Reformată din localitate era aproape plină. Bărbați și femei, tineri și copii îmbrăcați în costume populare specifice zonei care au umplut stranele și au ascultat predica pastorului Zoltán Szilágyi.
După slujbă, coroanele de flori au fost depuse la memorialul ridicat în grădina bisericii, unde parlamentarul Seres Dénes a apreciat munca oamenilor dedicați și harnici ai locului , care au creat ocazia de a sărbători împreună. Au adus trecutul mai aproape, și-au amintit și au adus un suflu din societatea modernă de astăzi, ținând să puncteze ideea că:
În lumea de astăzi, când oamenii construiesc ziduri, este important să ne ținem de mână și să trăim o viață comunitară în bună comunitate, a spus reprezentantul UDMR
S-a mai spus că zilele Tövishát reprezintă o zi a comunității, care ar trebui continuată. S-a cerut în discursurile rostite de către oficiali ca acea comunitate maghiară din Cehu Silvaniei să-și continue valorile și să lupte pentru că trebuie să fie ridicată cu puterea unității.
Premiul Tövishát de anul acesta și placa memorială Katalin Vida au fost primite de către Ferencz Domokos, fost viceprimar și președinte al UDMR local, care a făcut mult pentru maghiarii locali, dar şi cel care a avut un rol important la deschiderea Școlii primare de limbă maghiară „Gyulaffy László” .
Premiul s-a acordat pentru a cincea oară. Motivația este evidentă, prin aceea că s-a dorit să fie lăudați cei care lucrează neobosit pentru a înregistra și a spori valorile spirituale și materiale ale subregiunii Tövishát și pentru a întări coeziunea comunității.
Ei fac toate acestea pe baza principiului voluntariatului. Compania nu a avut niciodată angajați plătiți, fiecare a construit comunitatea în funcție de forța și cunoștințele sale, a muncit, s-a organizat, s-a mobilizat, a prestat sau a popularizat. Datorită muncii lor, s-a spus că ei pot fi aici și acum.
Profesorul maghiar pensionar István D. Varga a subliniat în elogiul său:
„Factorul determinant în viața și începutul fiecărei persoane este patria, sentimentul de a aparține cuiva, undeva, iar asta nu înseamnă doar atașament emoțional, ci și responsabilitate și serviciu comunitar. După cum spunea Áron Tamási: o persoană are o patrie și multe îndatoriri”
