666
DACĂ O VEDEȚI, SUNAȚI IMEDIAT LA 112! Polițiștii efectuează verificări în vederea depistării unei minore, -MOLDOVAN CRINA-, de 16 ani, care ar fi plecat voluntar dintr-un centru de plasament din Cehu Silvaniei, la data de 9 noiembrie a.c., iar până în prezent nu a revenit. SEMNALMENTE – înălțime aproximativ 1,62 m, 55 de kilograme, păr șaten, ochi căprui, față ovală. La momentul plecării aceasta era îmbrăcată cu o geacă neagră, fustă gri și încălțăminte multicoloră.*Persoanele care pot furniza orice informaţii despre minoră sunt rugate să se adreseze celei mai apropiate unităţi de poliţie sau să apeleze gratuit 112!”,-sună apelul postat de către polițiști.
Asfel, în Legea și procedurile privind căutarea și cercetarea persoanelor ce sunt date ca dispărute, se spune:
Principiile activității de căutare a persoanelor dispărute
Art.3 – Procedurile administrative și metodele specifice activității de căutare a persoanelor
dispărute, prevăzute de prezenta lege, se desfășoară potrivit următoarelor principii:
a) interesul superior al persoanei dispărute – în aplicarea prezentei legi se prezumă că persoana
dispărută este de acord cu obținerea și utilizarea de către autoritățile publice a unor date și
informații privitoare la viața sa intimă, familială și privată, necesare desfășurării unor
activități urgente apte să contribuie la găsirea sa;
b) prioritatea cazurilor noi de dispariție – activitățile desfășurate pentru căutarea unei persoane
în primele 48 de ore de la momentul dispariției acesteia au prioritate în raport cu activitățile
desfășurate pentru căutarea persoanelor a căror dispărute mai demult….
Dorul de ducă și de hoinăreală nu înseamnă răpire și nici dispariție! Acestea se numesc – plecări voluntare -, hălăduială și luări pe arătură…!
Nu mai departe de 9 noiembrie 2024, poliția a fost sesizată și transmitea la rândul ei despre faptul că aceeași – Crina Moldovan, o adolescentă în vârstă de 16 ani, ar fi plecat voluntar dintr-un centru de plasament din Cehu Silvaniei.
Pe site-ul Poliției Române astăzi, la această oră figurează peste o mie de persoane dispărute la nivelul întregii țări.
Desigur, orice dispariție impune niște cercetări și desfășurări de forțe, echipamente care toate costă nervi, timp , bani și resurse umane de alocat.
Și astfel cu acest gen de „dispariții” punem pe „jar” și alarmăm autoritățile care în timpul pierdut cu astfel de fugiți, ar putea ca să facă într-adevăr activitățile pentru care sunt plătiți!
Astfel de „dispariții”, în cazuri d-astea ca și cel de față, sunt rodul accelerării hormonilor în junele trupuri ale unei părți din generația de-i zice z sau x sau Y… De cele mai multe ori sunt temeri întemeiate în legătură cu cei care dispar și bine se face că se caută și că se cercetează, dar genul acesta repetitiv de a dispărea fără să fii calificat ca magician sau angajat la circ ori iluzionist, atrage neîncredere și cu privire la motivele pentru care unii dispar pe bune.
Dubla măsură folosită în analiza prioritizării acțiunilor începe de la lucruri simple!
Categoric vrem a părea că ne-am și suntem neam europenizat, ne folosim resursele de apărare, ordine ,salvare și liniște publică, ca-n lumea bună, pretins bună, ca-n filmele din occident, pe unde poliția, jandarmii și pompierii dau jos pisici din pom sau scapă de la chin vreun câine sau vreo mâță care din nehalire își bagă capul în bidoanele pe unde caută mâncare. Bașca mai dăm și la televiziuni și-n presă, acte de eroism despre salvarea unor animale în vreme ce oameni mor cu zile și nu sunt nici ajutați și nici revendicați de cineva. Ne mai rămâne să filmăm vreun meci de fotbal amical între dealerii de droguri și polițiști sau între echipele de evazioniști și cei de la finanțe ca să inducem duioșia biblică a conviețuirii mielului cu leul.
Apăi, stimați confrați, să știți că-i mult până departe și linia dintre sublimul acțiunii, oricare ar fi ea ca să fie și ridicol, este una foarte subțire și tare lesne poți ca să cazi dintr-una în alta.
Așadară, stimați concetățeni, ar fi de ținut minte ca să respectăm ,,MĂSURA” în orice lucru și orice împrejurare, să nu ne risipim adesea în nimicuri și mai ales să nu ne afundăm tot mai adânc în derizoriu și ridicol!
Că nu de alta, dar tot strigând ca și ciobanul Ionică că vine lupu, doar ca să fie băgat în seamă, atunci când lupul a chiar venit, geaba Ionică alertase satul, că nu a mai fost crezut de către nimeni și lupul i-a păpat pe toți!
Să nu ne pierdem, deci, resursele, timpul și energia, aiurea pe jucărele!
