Responsive Menu
Add more content here...


Atenție la șerpii de toate felurile pe care-i întâlniți în calea voastră prin Sălaj!

Șarpele oricât ar fi de veninos, nu-i mai periculos decât șerpii aceia care umblă-n două picioare- spunea povața unui bătrân înțelept din Apuseni

by Tiberius NICODA
0 comment 198 views
A+A-
Reset

Recent, într-o postare de pe Facebook, se semnala prezența unui șarpe întâlnit în drumețiile  făcute de către un sălăjean prin pădurile din zona noastră, a Sălajului. Omul i-a făcut chiar și o fotografie , dar din păcate nu rezultă clar din poză ce fel de șarpe ar fi, adică că este sau nu veninos, periculos.

Cert este și foarte bine de știut că aceste reptile disgrațioase pentru lume multă, se împart în două categorii, anume: șerpi veninoși și șerpi neveninoși, ambele categorii stârnind teamă și repulsie ân cele mai multe și variate cazuri.

Este de reținut că, deși desea huliți, călcați de mașini, loviți de sapă, băgați în sticle de ciobani, braconați pentru plăcerea colecționarilor de reptile sau zidiți de vii în tencuiala caselor, șerpii României au o reputație la fel de nemeritată pe cât sunt de variați și fascinanți pentru cei ce iubesc natura și biodiversitatea. Avem  specii de șerpi în România și vi le prezentăm în continuare.

Vipera comună, cunoscută şi ca vipera cu cruce este cea mai răspândită în România. Pe teritoriul României trăiesc circa 30.000 de astfel de exemplare, urmată de vipera de stepă şi de cea cu corn. Aceasta din urmă este cea mai periculoasă, dar şi cea mai rară. Specialiştii spun că reptila atacă doar dacă este provocată. Vipera este un șarpe veninos relativ periculos. Primul lucru care trebuie știut despre vipere este că ele nu atacă decât dacă se simt în pericol sau dacă sunt amenințate sau atacate. Perioada de vară este cea în care viperele din zonele montane devin active și potențial periculoase.

În munții din România se cunosc două subspecii de vipere, Vipera- ammodytes ammodytes -și Vipera -ammodytes montandoni-. Prima trăiește în partea de sud-vest a ţării, în Munţii Banatului şi Olteniei, ţara Haţegului şi sudul Munţilor Apuseni, iar cea de-a doua, Vipera -ammodytes montandoni-, are un areal restrâns, fiind prezentă în câteva habitate din Dobrogea continentală.

Cel mai frecvent vipera se întâlnește în Mehedinţi, în Munţii Cernei, în judeţul Alba, în Cheile Cibului. Rezervaţia Naturală Protejată, Cheile Cibului din din Munţii Apuseni găzduieşte una dintre cele mai populate zone din ţară cu această specie. Tot în judeţul Alba, se află o rezervaţie de vipere de fâneaţă, specie care a fost pe cale de dispariţie. În zona Hunedoara, viperele pot fi întâlnite în Masivul Retezat, pe Defileul Jiului și în zona Cetății Deva.

În România, sunt 23 de specii de vipere cunoscute, pe lângă vipera cu corn, care este cea mai mare există și vipera neagră (cu cruce sau vipera de munte, întâlnită rar în tot lanțul Munţilor Carpaţi) și vipera de stepă (în Dobrogea, Delta Dunării şi șesurile din Moldova.

Din păcate mutașiile și schimbările climatice din ultima perioadă fac posibile întâlniri cu aceste reptile și mai ales cu cele veninoase  în zone atipice în care nu au mai fost întâlnite până acum, așa că nimic nu este exclus.

Măsuri de siguranță pentru turiștii și iubitorii de excursii în natură

În zonele unde trăiesc vipere măsurile de siguranță și atenția excursioniștilor este esențială și cea mai sigură cale de evitare a incidentelor.

Preventiv, excursioniștii care merg în zonele ce reprezintă arealul viperelor, nu trebuie să părăsească potecile, nu trebuie să meargă prin iarbă, iar dacă este necesară traversarea fânețelor se merge în șir indian cu un băț înainte care este agitat prin iarbă pentru a speria șerpii. Se calcă apăsat în pământ.

Viperele nu văd bine și sunt complet lipsite de simț auditiv, dar simt excelent vibrațiile din sol și orice mișcare. Bățul ca antemergător și călcatul apăsat le poate îndepărta. Viperele instinctiv pleacă din calea oamenilor atâta vreme cât simt prezența lor.

O bună măsură preventivă sunt bocancii cu parazăpezi, ciorapii groși și jambierele. Porivit obiceiului, dacă vezi  un șarpe,oricare ar fi el, sau o viperă trebuie să te îndepărtezi de aceasta încet, cu fața la ea. Nu alerga, nu țipa pentru că aceasta poate determina șarpele să atace.

Ce facem în cazul mușcăturii de șarpe?

În cazul în care un șarpe sau  o viperă atacă și mușcă trebuie anunțat imediat serviciul Salvamont și 112. Măsurile imediate sunt: imobilizarea victimei, care nu se va mai deplasa pe propriile picioare, nici ajutată, chiar dacă poate. Este esențial ca cel mușcat să rămână cât mai impobil cu putință, la orizontală.

Victima trebuie învelită și bine hidratată. Nu se folosește garoul și nici aspirația rănii cu gura. Victima nu trebuie să mănânce și nici să consume alcool. Nu se pune gheaţă pe rană. Serul antiviperin are efect complet și înlătură efectle veninului dacă este administrat în următoarele cinci ore după mușcătură, ceea ce înseamnă un timp suficient de lung pentru a exclude situațiile extreme.

Respectarea regulilor de siguranță pentru cel mușcat sunt măsuri esențiale și extrem de importante care, în caz de nevoie, trebuie îndeplinite. Riscurile ca o persoană să moară de pe urma unei mușcături de viperă sunt rare, deoarece mai mult de jumătate dintre mușcături sunt „uscate”, fără inoculare de venin.

Cel care este mușcat trebuie dus cât mai repede la medic, în condițiile descrise. Simptomele care arată că vipera a inoculat venin apar la circa o oră de la mușcătură și se manifestă prin tumefierea zonei mușcăturii, durere violentă, greață, vărsături, senzație acută de sete, transpirații reci, accelerarea pulsului și respirație accelerată.

Și ca să ne și destindem puțin și să încheiem într-o notă optimistă, legat de șerpi, în drumurile mele, din discuțiile cu un om bătrân și înțelept prin Apuseni, acesta m-a atenționat asupra pericolului venit dinspre șerpi spunând:

Pe unde îi umbla dragule, să ai grija mare pe unde calci, pe ce calci și mai ales pe cine calci. Șarpele care se târăște, în veci și nicări , oricât ar fi de veninos, nu-i mai periculos decât șerpii aceia care umblă-n două picioare!

Atenție deci, prevederea întotdeauna este mama înțelepciunii!

You may also like

Leave a Comment