Connect with us

Editorial

EDITORIAL. Să nu uităm “oamenii din umbră”

Unul dintre cele mai des întâlnite subiecte în sportul de performanţă este acela al lipsei rezultatelor internaţionale la nivel de seniori. De la an la an, România obţine tot mai puţine medalii la competiţiile europene şi mondiale, iar acest fenomen are mai multe cauze. Pe lângă faptul că am rămas mult în urmă la nivel de infrastructură, la noi în ţară mai există o problemă, iar această problemă este cea a forţării performanţelor la nivel de copii şi juniori.

Rar am văzut un sportiv care să obţină performanţe extraordinare atât la nivel de copii şi juniori, cât şi la seniori. Adevărul este că acest lucru se întâmplă extrem de rar. Cauza pentru care copiii sunt forţaţi pleacă de la o gândire deloc sănătoasă care guvernează cluburile subvenţionate de stat.

În general, cluburile care primesc finanţare de la “Ministerul Sportului” sau “Ministerul Învăţământului” primesc bugetul în funcţie de performanţele obţinute pe plan naţional şi internaţional, iar profesorii şi antrenorii primesc gradaţia de merit (un plus la salariu) în funcţie de performanţele obţinute.

Pentru acel plus de 20 – 25%  la salariu cei mai mulţi tehnicieni nu se mai gândesc prea mult la viitorul copiilor pe care-i pregătesc şi îi forţează pentru a obţine medalii naţionale şi mult aşteptatul bonus la salariu, iar copiii şi părinţii se bucură de medaliile obţinute la nivel de copii şi juniori fără să se gândească la faptul că foarte probabil nu vor mai ajunge să practice sportul şi la nivel de seniori, acolo unde se câştigă cu adevărat.

Din fericire, au existat şi există şi antrenori care ştiu să lucreze şi să pregătească sportivii pentru ai propulsa la nivel de seniori. Există şi au existat antrenori care chiar dacă au ştiut că foarte probabil nu o să mai poată să-i pregătească pe copii şi după finalul junioratului nu şi-au bătut joc de viitorul copiilor şi nu i-au forţat doar de dragul de a obţine o medalie la nivelul junioratului, iar unul dintre aceşti antrenori este profesorul Radu Nicolae Rusu – fost antrenor la Clubul Sportriv Şcolar Zalau, în prezent pensionar.

Cu zeci de medalii naţionale obţinute de sportivii pe care i-a pregătit, antrenorul Radu Nicolae Rusu este antrenorul care l-a descoperit pe Robert Parge şi care i-a călăuzit primii paşi în tainele atletismului. Răbdarea care l-a caracterizat mereu în ceea ce priveşte efectuarea fiecărui pas spre progres au cântărit mult în performanţele obţinute anul acesta de “atletul momentului” din Sălaj şi anume Robert Parge.

Sportul românesc are nevoie de astfel de oameni, de antrenori care au puterea de a aştepta şi a nu sări anumite trepte pentru că numai aşa vom ajunge să contăm cu adevărat în competiţiile internaţionale.

Doar cu răbdare şi puţină încredere acordată unor astfel de antrenori o să poată să ajungă sportul românesc să concureze cu marile puteri ale lumii. Doar cu o schimbare radicală a gândirii şi a finanţării sportului putem să redevenim pe plan sportiv ceea ce am fost cândva. Să respectăm şi să nu-i uităm pe aceşti tehnicieni care rămân mereu în umbra sportivilor pentru că până la urmă fără ei, fără aceşti descoperitori de talente care rămân mereu în umbra sportivilor, marile performanţe nu ar mai exista.

loading...
loading...
Loading...
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in Editorial