Connect with us

Politică

Şapte lecţii învăţate/de învăţat de SUA după 20 de ani de război în Afganistan – Raport oficial SIGAR (Special Inspector General for Afghanistan Reconstruction)


Retragerea intempestivă în august 2021 a SUA şi, implicit, a NATO din Afganistan este deja de notorietate. Am văzut comentarii că armata SUA sau NATO ar fi pierdut războiul în Afganistan, de aceea pleacă. Afirmaţia este complet falsă

Armata SUA şi NATO şi-au îndeplinit obiectivele militare. Rolul unei armate, însă, nu este să reconstruiască o ţară sau o administraţie, ci să lupte, pentru că în urma eliminării unui inamic să vină politicul din spate care să implementeze ori refacă un sistem administrativ.

O armata nu poate indeplini cu succes ordine ce au finalitate civila, de genul instaurarea democratiei, a unei justitii independente, prese independente sau a economiei de piata. Daca o armata ar putea, ea insasi, indeplini astfel de obiective civile, dictaturile militare ar fi cele mai prospere si democratice tari, lucru care nu s-a intamplat niciodata. Genul acesta de obiective socio-politice sunt atinse de functiuni civile, nu militare. Armata ajuta, sustine, apara aceste obiective politice, implementarea lor efectiva, insa, trebuie facuta de civili.

Or, aici a fost toata problema in Afganistan. In lipsa unui obiectiv clar politic, nici armata SUA si/sau NATO nu au avut ce sa sustina efectiv pe teren, astfel ca totul a devenit un joc al timpului. In timp ce decidentii din Vest erau presati de timp, trebuind sa arate in fata electoratului ca realizeaza “progrese” in Afganistan, talibanii stiau ca timpul e de partea lor. De aceea talibanii foloseau proverbul afgan: “you have the clocks, we have the time” (voi – cu referire la vestici – aveti ceasurile, noi avem timpul).
La aceasta lipsa a unui obiectiv politic clar si la presiunea timpului se adauga aberatiile ideologice sustinute de birocratii vestici in Afganistan, cum ar fi ideologia de gen si LGBT, care le-a legitimat talibanilor lupta ideologica.

De partea cealalta, niste baieti destepti din Vest s-au prins ca se pot face bani, foarte multi bani in Afganistan, astfel ca rapoartele care plecau din Afganistan au inceput sa fie “prelucrate” ca sa dea bine la public, la presa si la unii oficiali, in sensul de a arata “progrese”. Astfel a inceput sa se minta la greu si cu mersul lucrurilor, si cu succesul pe teren, si cu cheltuielile, si cu numarul de militari afgani. S-a mintit cu tot. Important era sa se arate “progres” in implementarea “reformelor” (doua cuvinte adorate de neomarxistii birocrati de peste tot) ca banii sa continue sa vina.

Cei care au fost in Afganistan, insa, au stiut realitatea de pe teren. Destui au incercat sa atraga atentia asupra adevaratei realitati de pe teren insa nu au fost ascultati. Unii nu i-au ascultat pentru ca erau ei insisi bagati in afacerile murdare de acolo. Altii, asemenea liderilor comunisti care nu concepeau ca sistemul comunist nu functioneaza, nu i-au ascultat pentru ca nu puteau concepe ca politicile progresiste de promovare a LGBT sau a ideologiei de gen nu prind la populatia afgana.

In cele din urma adevarul a iesit la iveala, cum iese mereu, totul naruindu-se in cateva zile.

În raportul “WHAT WE NEED TO LEARN: LESSONS FROM TWENTY YEARS OF AFGHANISTAN RECONSTRUCTION”, publicat de Special Inspector for Afghanistan Reconstruction (SIGAR) in august 2021, care e agentie federala americana, se descriu in detaliu foarte multe dintre carentele situatiei din Afganistan, rezumate in 7 lectii invatate/de invatat despre situatia de acolo.

Cele 7 probleme/lecţii sunt:

  1. Strategia: Guvernul SUA s-a zbătut continuu să dezvolte şi să implementeze o strategie coerentă cu privire la ceea ce spera să realizeze în Afganistan.
  2. Termenele: Guvernul SUA a subestimat în mod constant totalul de timp necesar reconstruirii Afganistanului, creând cronologii nerealiste şi aşteptări care au prioritizat cheltuielile rapide. Aceste lucruri au crescut corupţia şi au redus eficienţa programelor.
    “Pe masura ce securitatea s-a deteriorat si au crescut cererile din partea donatorilor [a celor care dadeau bani – n.n.], a crescut si presiunea pentru a demonstra progres. Oficialii americani au creat cronologii explicite avand convingerea gresita ca o decizie luata la Washington ar putea transforma calculul institutiilor afgane complexe, brokerilor de putere si comunitatilor contestate de talibani.
    Aceste termene, prin definitie, au ignorat adesea conditiile de pe teren si au fortat compromisuri nesabuite in programele SUA, creand stimulente perverse pentru a cheltui bani rapid si a se concentra pe obiective pe termen scurt si nesustenabile, care nu au putut crea conditiile pentru a permite o retragere victorioasa a SUA.
    In loc sa se reformeze si sa se imbunatateasca, institutiile afgane si brokerii de putere au gasit modalitati de a coopta/folosi fondurile din aceste programe in propriile lor scopuri, ceea ce nu a facut decat sa inrautateasca problemele pe care aceste programe cautau sa le rezolve. Cand oficialii americani au recunoscut in cele din urma aceasta dinamica,
    au gasit pur si simplu noi modalitati de a ignora realitatile de pe teren”, arata raportul.
  3. Sustenabilitate: Multe dintre instituţiile şi proiectele de infrastructură construite de Statele Unite nu erau durabile/sustenabile.
    “Miliardele de dolari pentru reconstructie au fost irosite pe masura ce proiectele au ramas nefolosite sau au cazut in paragina. Cererile de a face progrese rapide i-au stimulat pe oficialii SUA sa identifice si sa puna in aplicare proiecte pe termen scurt, fara a lua in considerare capacitatea guvernului gazda si sustenabilitatea pe termen lung a acestor proiecte. Agentiile americane au fost evaluate dupa numarul de proiecte finalizate si dolarii cheltuiti, si rareori dupa utilitatea continua a proiectelor lor”, se arata in raport.
  4. Personalul: politicile şi practicile contraproductive ale personalului civil şi militar au contracarat efortul de reconstrucţie.
    “Incapacitatea guvernului SUA de a aduce oamenii potriviti in locurile potrivite de munca la momentul potrivit a fost unul dintre cele mai semnificative esecuri ale misiunii. Este, de asemenea, unul dintre esecurile cele mai greu de reparat. Personalul SUA din Afganistan era adesea necalificat si slab instruit, iar cel calificat era greu de pastrat.
    Consultantii de politie de la Department of Defense urmareau emisiunile TV americane pentru a afla despre munca de politie, echipe de functionari publici au fost produse in masa prin prezentari PowerPoint si fiecare agentie a experimentat lobotomii anuale, deoarece personalul s-a rotit constant, lasand succesorii sa inceapa de la zero si sa faca aceleasi greseli similare din nou. Aceste dinamici au avut efecte directe asupra calitatii procesului de reconstructie”,
    se arata in raport.
  5. Insecuritatea: Insecuritatea persistenta a subminat grav eforturile de reconstructie.
  6. Context: Guvernul SUA nu a inteles contextul afgan si, prin urmare, nu a reusit sa isi adapteze eforturile in consecinta.
    “Reconstruirea eficienta a Afganistanului a necesitat o intelegere detaliata a dinamicii sociale, economice si politice a tarii. Cu toate acestea, oficialii americani au functionat in mod constant in orb, adesea din cauza dificultatii de a colecta informatiile necesare.
    De asemenea, guvernul SUA a fortat, total lipsit de inspiratie, implementarea de modele tehnocratice occidentale in institutiile economice afgane; instruirea fortelor de securitate afgane in sisteme avansate de arme pe care nu le puteau intelege, cu atat mai putin intretine; impunerea unui sistem de justitie formal [specific vestului – n.n.] intr-o tara in care disputele sunt solutionate intr-un mod informal in proportie 80-90% [adica intr-un fel de stabor – n.n.]; si care, de multe ori, a avut greutati sa inteleaga sau sa atenueze barierele culturale si sociale in sprijinul femeilor si fetelor.
    Fara aceste cunostinte de baza, oficialii SUA i-au sustinut adesea pe brokerii de putere care au pradat populatia sau au deviat asistenta SUA departe de cei carora le era destinata pentru a se imbogati si a se sustine pe ei si aliatii lor.
    Lipsa cunoasterii de la nivel local a insemnat ca proiecte menite sa atenueze conflicte adesea le-au exacerbat si chiar au finantat in mod involuntar insurgenti”,
    se arata in raport.
    Aici se ajunge cand esti rupt de realitatea de pe teren si nu cunosti istoria locului, pentru ca in universitati profesorii sunt preocupati de ideologia de gen, “cancel culture”, demolarea statuilor unor crestini albi pe motiv ca sunt “rasisti” etc.
  7. Monitorizare şi evaluare: agentiile guvernamentale americane rareori au efectuat suficiente monitorizari si evaluari pentru a intelege impactul eforturilor lor.
    “Monitorizarea si evaluarea (M&E) este procesul de determinare a ceea ce functioneaza, ce nu functioneaza si ce trebuie sa se schimbe ca rezultat. Conceptual, M&E este relativ simplu, dar in practica este extrem de provocator.
    Acest lucru este valabil mai ales in medii complexe si imprevizibile, cum ar fi Afganistanul, unde fluctuatia personalului este rapida, multiple agentii trebuie sa coordoneze programe simultan, restrictiile de securitate si acces fac dificila intelegerea provocarilor si impactului unui program, iar o multitudine de variabile concureaza pentru a influenta rezultatele.
    Absenta unor verificari periodice ale realitatii a creat riscul de a face perfect un lucru gresit: un proiect in care s-au finalizat toate task-urile era considerat «de succes», indiferent daca a realizat sau a contribuit la realizarea unor obiective mai largi si mai importante”,
    se arata in raport.
    Pe scurt, monitorizarile si evaluarile se faceau din birou, doar din punct de vedere cantitativ, prin bifare, ignorandu-se partea calitativa si eficienta per ansamblu a proiectului.

    Aici e link-ul la raportul integral!

Cititi-l cu atentie pentru a intelege complexitatea situatiei si cat de important e sa fii corect cu si in ceea ce faci, ca sa nu te imbeti cu apa rece.
Pe cat de complex, raportul SIGAR a pierdut, insa, din analiza un aspect fundamental al situatiei din Afganistan, care a contribuit decisiv la ceea ce se intampla acum: aspectul religios. Despre acest lucru voi scrie intr-o alta postare.

Civilizatia vestica, occidentala, si modul de organizare statala pe care azi il numim “stat de drept”, cu separatia puterilor in stat si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale, s-a fondat pe valorile iudeo-crestine. Nu vorbesc aici despre credinta, care e o virtute personala, ci despre valori pe care aceasta cultura iudeo-crestina le-a dezvoltat si promovat. Una dintre aceste valori este valoarea inestimabila a fiecarui om, pentru ca e creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si rascumparat cu pret de sange de Isus pe cruce.

Or, cand Vestul isi reneaga propriile radacini si valori iudeo-crestine, ca urmare a propagandei globaliste neomarxiste, e incapabil sa se mai promoveze la altii. Islamismului radical si fundamentalist din Afganistan i s-a oferit ca alternativa coruptia, lacomia, ideologia de gen si LGBT, in loc sa i se fi oferit valoarea inestimabila a fiecarui om, iertarea, prosperitatea, bunastarea.

In concluzie, la fel cum unui copac, oricat de mare si puternic ar fi, cand ii tai radacinile se usca, la fel e si cu civilizatia/societatea vestica, care se usca pentru ca isi reneaga propriile radacini si valori fondatoare. Solutia este sa ne intelegem, recuparam, aparam si promovam valorile care au creat civilizatia occidentala/vestica.

P.S. SUA măcar are curajul să admită cele 7 probleme într-un raport oficial care e public. Un raport oficial public similar aţi văzut din partea unei alte ţări din NATO care a fost în Afganistan?

Cristian Terheş – Europarlamentar PNŢCD

loading...
Loading...
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in Politică