8 ianuarie – 151 de ani de la naşterea sălăjeanului Iuliu Maniu

by Mihai POP
0 comment 55 views
A+A-
Reset

8 ianuarie: 151 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu, artizan al Marii Uniri și unul din cei mai importanți oameni politici transilvăneni


Iuliu Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873 la Șimleul-Silvaniei (jud. Sălaj), din părinții Ioan și Clara Maniu, fiind cel mai marcant lider politic ardelean din perioada în care lupta pentru apărare și afirmare națională a românilor ardeleni a luat și forme politice, culminând cu îndeplinirea visului unirii Transilvaniei cu România.

Având o carieră politică ce s-a întins pe parcursul a 56 de ani, Iuliu Maniu s-a numărat printre marii oameni de stat ai ţării noastre, luptând cu perseverenţă împotriva tendinţelor autoritare ca un adevărat apărător al democraţiei.

Debutul său în viaţa publică datează din vremea studenţiei, întâi ca membru, apoi ca preşedinte al societăţii academice Petru Maior. În anul 1906 obţine un prim mandat de deputat la Vinţul de Jos, comitatul Alba. Iuliu Maniu joacă un rol important în evenimentele care au condus la Unirea din 1918, participând ca delegat la adunarea de la Alba Iulia şi fiind ales preşedinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranziţie al Transilvaniei până la 4 aprilie 1920).

“Pe mine nu reuşesc să mă intimideze, eu de la calea mea nu mă abat, eu hotărârile mele nu mi le schimb, eu ce cred că este bine pentru ţară şi pentru neam, asta fac” – Iuliu Maniu

După fuzionarea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc, la 10 octombrie 1926, devine preşedinte al PNŢ şi, peste doi ani, la 8 noiembrie 1928, preşedinte al Consiliului de Miniştri. La alegerile din decembrie 1928, PNŢ obţine 77,7% din totalul voturilor exprimate. Guvernarea naţional-ţărănistă este puternic afectată de marea depresiune economică şi, după 1930, de politica destructivă a regelui Carol II.

Între 1938-1944, Iuliu Maniu se manifestă ca ferm opozant faţă de regimurile de esenţă totalitară ce s-au succedat în fruntea ţării: autoritarismul carlist, eşuat lamentabil în 1940, legionarismul şi dictatura militară a lui Antonescu. Totuşi, deşi refuză colaborarea cu puterea, Maniu nu ezita să se pronunţe ferm, prin proteste intransigente, în momentele cruciale care au dus la căderea frontierelor şi la războiul antisovietic.

Joacă un rol important în preliminariile şi actul de la 23 august 1944, devenind într-o primă etapă ministru fără portofoliu în primul cabinet Sănătescu. Mai târziu, ocupaţia sovietică şi preluarea puterii de către comunişti la 6 martie 1945 şi-au propus distrugerea lui Iuliu Maniu şi a PNŢ, consideraţi ca principal obstacol în calea comunizării României. În iulie 1947, partidul este scos în afara legii, iar Maniu, Mihalache şi ceilalţi conducători sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi.

Lupta și idealurile lui Iuliu Maniu se pot rezuma în patru principii care i-au ghidat toată activitatea:

– patriotism/naționalism luminat;

– democrație desăvârșită;

– morală creștină;

– dreptate socială.

“Jur pe Dumnezeu, pe conștiință și pe onoare că îmi voi jertfi viața pentru triumfarea cauzei românești”, a spus Iuliu Maniu, jurământ de care s-a ținut până la moarte.

Dincolo de exemplul personal de slujire publică și calități personale de lider model de netăgăduit, Iuliu Maniu demonstrează, prin toată activitatea și lupta sa, importanţa implicării în viața politică pentru a apăra drepturile și libertățile, democrația și suveranitatea națională.

Crearea identității și conștiinței naționale românești, iar apoi apărarea și afirmarea acesteia, chiar dacă a început în plan civic, fiind susținută de Biserica Greco-Catolică și Ortodoxă din Transilvania, aceasta a fost desăvârșită prin implicare politică, ce a culminat cu Marea Unire de la 1918. Iuliu Maniu își are meritul nu doar că a contribuit la apărarea și afirmarea naționalității române în Parlamentul de la Budapesta, dar și de contributor decisiv atât la făurirea României Mari, cât și la lupta pentru menținerea acesteia liberă și democrată.

You may also like

Leave a Comment