Connect with us

FOTBAL

Ce-i frumos… ca valul trece!

Era in 11 octombrie 1977, cand am pasit pentru prima data in Zalau. Terminasem Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universitatii din Craiova si cu repartitia in buzunar, am mers la Criseni pentru a ma prezenta la post- IJCM Salaj.

De fapt, contactul cu Ardealul a fost mai devreme, in 1974, cand a fost  un campionat Universitar care a avut loc pe fostul stadion municipal din Cluj Napoca, eu fiind reprezentantul Universitatii din Craiova la proba de 3.000 m, obtinand un loc 3, primele 2 locuri fiind castigate de Iasi si… Cluj.

Mai tarziu, in 1976, am luat contact si cu Salajul, printr-o conjuctura inceputa la… Craiova, casatorindu-ma in timpul studentiei cu o salajeanca din Sanmihaiul Almasului, si ea studenta la Craiova. Din pacate, aceasta casatorie a esuat, fiind catalogata la acea vreme de fostul cotidian Nazuinta ,,casatorie din capriciu”.

Revenind la ziua de 11 octombrie 1977, am intalnit oameni de al caror comportament eram strain, eu fiind  argesean. Dar m-am acomodat repede, fiind ,,pus la punct” de salajeni, spunandu-mi mai tot timpul: ,,vezi ca aici esti in Adrdeal, nu la tine in regat”. Fiind o persoana deschisa, sociabila, mi-am facut multi prieteni /cunostiinte. Tot  la IJCM am cunoscut si pe actuala sotie (tot de ardelence am avut parte!)

Tot in stagiatura, a urmat un an la I.Anvelope Zalau, unde  am pus bazele echipei de fotbal Chimia Zalau, reusind sa o aducem pana-n divizia C (actual liga III-a). Concomitent, am inceput si scoala de arbitri, in 2 ani  reusind sa obtin categoria I-a, la centrul Alba Iulia.

Soarta ti-o da Dumnbezeu, dar ti-o mai faci si singur. Asa s-a intamplat, cand, la un meci de juniori republicani, a fost prezent si fostul Director al Bancii de Investitii), actual BRD, Simon Vasile, care , a doua zi, a venit  pana la I Anvelope, impreuna cu Inspectorul, m-a vazut pe holul birourilor a mers la Directorul Victor Iovu , a vorbit cu el, si a doua zi, mergand la serviciu (Anvelope), mi s-a comunicat ca nu mai sunt salariatul lor.

M-am speriat si  le-am zis: ,,de ce , ce s-a intamplat?” Mi s-a spus sa ma prezint la Banca de Investitii , si din 26 mai 1980, am devenit Inspector la Banca de Investitii. De acolo a inceput accesiunea mea,  atat pe plan professional, cat si sportiv, fiind , fara falsa modestie, printre cei mai buni arbitri din judet. Atunci mi-am dat seama ca  Directorul Vasile Simon(nea Ica) erea un mare iubitor al fotbalului, , mandrindu-se cu mine, venind chiar la meciurile din judet pe care le arbitram.

Pana-n anul 1991, au fost cei mai frumosi ani petrecuti la Zalau. Eram cunoscut in tot judetul (doar eram Inspector la Banca si finantam toate investitiile locale), plus si pe line fotbalistica. Cum s-ar zice, de ce aveam nevoie, se rezolva pe moment.

Dupa decembrie 1989, nu prea mai stiam cine suntem. Toti ne dedeam care suntem mai tari, mai… destepti, mai puternici. O mare greseala. Am plecat din Banca de Investitii, din motive de care nu vreau sa-mi amintesc, prin transfer la Garda Financiara, post castigat prin examen, sustinut la Baia Mare. Nu era locul meu acolo, unde nu ai mama n-ai tata. Aveam multi prieteni, multe cunostiinte.

Si cum sa mergi  sa-ti amendezi prietenii-cunostiintele? In acea perioada am fost operat de hernie de disc, scotindu-ma si din circuitul arbitrajului. Iar degringolada din Garda Financiara, a facut ca eu si un coleg sa fim  dati afara cu litera i din codul muncii (disciplinar). Au urmat procese peste procese si dupa un an de zile, C. de Apel Cluj ne-a dat dreptate – obligand in acelasi timp Garda sa ne reangajeze si sa ne plateasca salariile  pe un an de zile. Pai cu banii aceeia am avut noroc, ca mi-am platit apartamentul integral.

Am plecat din garda, prin demisie. Ne privatizasem , facand comert. A fost greu. Fetele cresteau, ereau la liceu, la scoala. Nimeni nu te baga in seama. Cei ,,de la putere” au uitat cine i-a ajutat  pana-n 1989, cand eream Inspector, sa faca ,,muschii mari” in fata sefilor.

Dezamagirea era la ea acasa. Dar, prin concurs, am ocupat postul de sef compartiment Finaciar-contabil la SC Drumuri/Poduri SA Salaj.  Au urmat iar 10 ani frumosi in Zalau. Dar, in 2005, s-au vandut Drumurile, fiecare a mers pe unde au putut.

A fost perioada cea mai grea. Dar Dumnezeu mi-a ajutat si am lucrat tot in domeniul privat (la stat – nici vorba…!), infiintandu-mi  o firma de consultant-proiectare, castigand cateva  licitatii la comune, elaborand studii de fezabilitate, activitatea fiind  foarte profitabila.

Dar Politicul si-a bagat din nou coada, si n-am amai avut acces pe la primariile din comunele Salajului, majoritatea… se stie de ce culoare ereau.

Astfel, ca in 2011, m-am hoatarat sa parasesc Salajul, retragandu-ma la Micesti, comuna mea natală din judetul Arges. Ultimii 5 ani, lucrand in invatamant la o Scoala Gimnaziala din Arges. Legaturile cu Zalaul s-au rupt definitiv, in iulie a.c. cand am vandut si apartamentul, nemaiavand rost sa-l tinem.  Un Zalau pe care-l cunosc, pe fiecare mp, un Zalau in care a fost foarte bine, un Zalau unde m-am simtit ca in rai, dar… oamenii s-au schimbat  si nu mai este Zalaul de altadata.

Nu omit sa amintesc ca in Zalau am pus bazele Scolii de Fotbal Gica Retevoescu, a activat si in Arges , atat la nivel de junori cat si la nivel de seniori.

In prezent, sunt pensionar la al… doilea mandat. Îmi face placere sa revin in Zalau, mai ales ca dupa sotie, avem casa la Girbou si ori de cate ori  vom merge acolo, nu vom ezita sa trecem si prin Zalau. Dar… totul trece…!

♦ Gheorghe Retevoescu

loading...
Loading...
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ultimele articole




 

 

 

 

More in FOTBAL