Connect with us

Editorial

Ep.3:  Fotbalul românesc = Fotbalul sălăjean

În acest moment, sunt 4 judeţe în ţară care nu au echipă de fotbal în primele 3 ligi din România: Vâlcea, Mehedinţi, Vaslui şi Sălaj. De ce Sălaj???

Pe surse, se aude că au avut loc o serie de discuţii între reprezentanţii echipei Unirea Mirşid, locul 1 în acest moment în Liga IV şi reprezentanţii Primăriei Zalău, pe tema viitorului fotbalului sălăjean. Faptul că mai multe persoane se implică pentru a avea în cel mai scurt timp o echipă în Liga 3 este un lucru lăudabil, dar oare şi posibil? Şi dacă da, pentru cât timp? (vezi exemplul echipei Luceafărul Bălan).

Datorită faptului că de la o anumită vârstă a fotbaliştilor nu mai există continuitate în acest sport în oraşul nostru, ei fiind vânduţi sau transferaţi la alte echipe din ţară, cred că ar fi indicată o colaborare şi cu Viitorul Zalău şi Atletic Zalău, principalele cluburi la care copiii dornici de fotbal se pregătesc.

Ideal ar fi o propunere de colaborare către principalele cluburi private de fotbal din Zalău, pentru a creea un viitor fotbalistic în Zalău. Ideea de bază ar fi că, în continuare cluburile private să se ocupe de iniţierea copiilor în fotbal, participarea la competiţii, iar de la un anumit nivel cei mai buni de la fiecare club să fie indrumaţi către structurile echipei divizionare din Zalău sau Sălaj pentru a forma o noua echipă la un nivel competiţional începând cu liga a III-a cel puţin, pentru a oferi continuitate fotbaliştilor şi după vârsta junioratului.

S-a mai incercat în ultimii ani la FC Zalău formarea unei echipe competitive de fotbal, cu un antrenor adus din afara judeţului, cu conducători din afara judeţului, cu mulţi jucători externi dar fără mari rezultate. De ce să nu fie un antrenor din Sălaj, care să cunoască jucătorii din judeţ,  antrenor care să-i  aducă la noua echipă doar pe acei fotbalişti care vor dovedi reale calităţi şi vor fi de perspectivă pentru fotbalul sălăjean, urmând ca de aici să li se ofere şanse de lansare spre echipe de renume din fotbalul românesc şi de ce nu şi cel străin?

Cred ca ar fi în beneficiu tuturor să avem majoritatea jucătorilor din Sălaj deoarece aceştia atrag şi spectatori prieteni sau membrii de familie. Acum câteva etape, la jocul Unirea Mirşid – Ardealul Crişeni au fost aproximativ 400 de spectatori, de unde si concluzia că lumea din Zalău duce dorul fotbalului. Şi totusi, care este strategia pentru liga a III-a? Cred ca ar trebui o construcţie sănătoasă, începută de la infrastructură şi juniori. Mulţi vor spune ca s-a mai încercat acest lucru şi că nu avem talente autohtone. Exclus! Exemple de bună practică avem, vezi baza sportivă de la Gâlgau, Nuşfalău, Rus, etc iar la nivel de juniori remarc echipa Barcău Nuşfalău, care an de an câştigă campionatul la nivel de juniori, de unde şi concluzia că acolo se munceşte, şi se munceşte bine.

Totodată remarc munca care se face cu juniorii la Şimleu Silvaniei, Ileanda, Crişeni, Gâlgau şi Jibou. Pare că talente sunt, dar sunt puţini cei care reuşesc să facă pasul spre echipa mare. Am văzut săptămâna trecută un junior excelent, Paul Miclea de la Someşul Gâlgau(17 ani) care ar face faţa cu brio la orice echipă din liga IV. Ar mai fi şi alţi jucători, dar cred că avem o problema mare în fotbalul sălăjean: orgoliile sunt prea mari şi mulţi se ghidează după sintagma “ să moară şi capra vecinului”.

În acest moment pare că se bat pentru locul de baraj 2 echipe Unirea Mirşid şi Dumbrava Gâlgău. Fiecare echipă are avantajele ei: unii au un lot mai valoros şi mai experimentat, alţii o bază sportivă de nivelul Ligii a III-a şi o echipă mai omogenă. Şi totuşi,  consider că, pentru a avea o şansă la baraj cu campioana jud. Maramureş ar fi necesară formarea unei “selecţionate” la nivelul judeţului, lucru care în acest moment pare imposibil. De ce? Pentru că în Sălaj nu avem o strategie pe termen lung, nu lăsăm orgoliile la o parte, nu tragem la aceeaşi căruţă. Şi uite aşa se mai duce un an, şi încă unul, echipele se împuţinează şi fotbalul sălăjean rămâne tot mai sărac.

Unii spuneau că fotbalul sălăjean este în mocirlă! Nu sunt de acord cu acest lucru… dacă este o mocirlă, aceea o facem noi, cei care suntem implicaţi în acest fenomen şi cei care nu sunt implicaţi şi ar putea să o facă. Culpa este comună. Am jucat fotbal pe aceste meleaguri şi avem datoria morală să dăm înapoi ceva fotbalului. Când văd câţi primari implicaţi avem în Sălaj, cred cu convingere că mai există o speranţă! Am văzut primar care făcea antrenamente cu copiii, primar care tundea gazonul, primar care se ocupa de deplasarea suporterilor la meci. Ultima reuşită pe plan sportiv din Sălaj este  Sala de sport din Surduc, cu tribune de 180 de locuri care, chiar dacă trebuia finalizată în noiembrie 2017 şi s-a inaugurat în aprilie 2019, important este ca ea există! Urmeaza investiţii masive la Nuşfalău, prin colaborarea cu AFK Csikszereda şi Guvernul Maghiar (alte discuţii şi polemici), dar pe viitor orice s-ar întâmpla, baza rămâne pe loc. De ce ne deranjează că alţii investesc? De ce nu o facem şi noi?

Pare că avem mimimul de infrastructură (săli de sport, terenuri naturale, terenuri sintetice) şi totuşi, parcă pe an ce trece acestea sunt tot mai goale. De ce? Pentru că nu mai avem “materia primă”. Copiii au ales tehnologia modernă, mediul online, internetul. La sintetic erau echipe pentru 5 ligi, au mai rămas 2, la juniori republicani erau 4-5 echipe, a mai rămas Atletic Zalău, la liga a IV-a au mai ramas 10 echipe, şi exemplele ar putea continua. Cred cu tărie că la liga IV şi liga V ar fi benefică schimbarea sistemului competiţional cu 6 echipe în play-off şi 6 în play-out (derby-uri mai multe) la liga a IV-a şi cu 3 serii la Liga a V-a.

Nu există un singur vinovat! Vinovaţi suntem noi toţi, profesori, antrenori, părinţi pentru că nu reuşim să transmitem copiilor că sportul este benefic pentru organism. Ce înseamnă sport? Sportul înseamnă orice fel de mişcare fizică ori de performanţă, ori pentru propria sănătate. Astfel că, sportul de performanţă poate înseamna orice fel de sport efectuat la un club, adică atât fotbal, tenis, baschet sau înot, acelaşi lucru poate fi vorba şi când spunem sport ca şi mişcare fizică de întreţinere, adică şi fotbalul ocazional, joggingul sau exerciţiile fizice efectuate la sala de fitness.

Sportul înseamnă aşadar un stil de viaţă, un exerciţiu fizic, dar şi un medicament sau o metodă de preventie pentru o serie de patologii din sfera cardiacă, digestivă, sau chiar neurologică. Sportul nu înseamnă practicarea unui efort foarte mare într-un timp foarte scurt, sau ridicarea unor greutăţi foarte mari, deoarece pentru o persoană neantrenată, prin eliberarea de acid lactic se poate produce foarte uşor febra musculară, dar şi în cazul ridicării bruşte de greutăţi mari sau efectuării de exerciţii de intensitate foarte mare se poate produce hernia.

Sportul trebuie privit nu doar din punct de vedere al premiselor anterioare ci şi ca pe o metodă în care putem deveni mai sănătoşi, sau în care ne putem menţine mai sănătoşi şi într-o combativitate mult mai mare în faţa patologiilor. Principiul de baza al sportului este “mens sana in corpore sano”, adică o minte sănătoasă într-un corp sănătos.

Pentru a încheia într-o notă optimist, vreau să remarc şi totodată să felicit exemplele de bună practică sportive de la noi din Sălaj, după modelul Hagi, în care foşti sportivi şi-au deschis cluburi private: Viitorul Zalău, Atletic Zalău, Şcoala de Handbal Valeria Motogna, Academia de Volei Marius Lazăr, de la care am preluat şi un motto… “HAI SĂ FACEM TREABĂ!”.

♦ Florin MORAR

Loading...
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in Editorial