Connect with us

Editorial

EDITORIAL. Ep.1: Fotbalul românesc = Fotbalul sălăjean

De ani de zile se discută de un moment zero în fotbalul românesc. Au fost câteva încercări, de la eliminarea reciprocităţilor  (celebra “cooperativă”) până la schimbarea sistemului de desfăşurare, însă rezultatele au întârziat să apară.

Echipe de renume din fotbalul românesc se scaldă în mari probleme financiare. Sumele de transfer din fotbal cresc întruna! Cluburile se confruntă cu probleme grave din cauza finanţărilor primite din sectorul public, mai precis de la autorităţile locale, fie primării sau consilii judeţene.

Încă aşteptăm celebra “lege a sportului”, chiar dacă Federaţia Română de Fotbal anunţa în aprilie 2018 că Legea Sportului a fost modificată, ca urmare a demersurilor pe care forul condus de Răzvan Burleanu le-a demarat în urmă cu trei ani.

Cea mai importantă modificare din lege este reprezentată de scoaterea pragului de 5% din bugetul anual al autorităţilor locale ce putea fi investit în sport, dar chiar şi asa lucrurile se mişcă cu viteza melcului.

Şi totuşi, nu mai avem jucători, nu mai sunt nici bani. S-a terminat! Vremurile în care ne lăudam cu un sfert de finala românesc în cupele europene sau cu prezenţa a două echipe din Liga I în Liga Campionilor au apus. Europa League ne opreşte încă de la baraj, iar Champions League ne va închide, la anul, nu doar porţile, ci şi conturile.

Terenuri de fotbal degradate, vestiare care nu au mai trecut prin lucrări de modernizare de peste două decenii sau suprafeţe de antrenament lăsate uitării.

Antrenorii se schimbă la primul eşec. Cuvântul dat în relaţiile dintre patroni, preşedinti de club, impresari şi jucători nu mai valorează nici măcar cât o ceapă degerată. Fotbalul a ajuns un produs care încâ se mai vinde în acelaşi ambalaj, de ani buni, dar fără a se pune mare preţ pe viitor.

Lipsa de profesionalism a ajuns la rang de „virtute”, iar rezultatele se văd. Lipsa unei stabilităţi la nivelul băncii tehnice se transformă, în timp, într-un duşman. Nu poţi asigura continuitate în rezultate, nici măcar o constanţă a calităţii jocului dacă nu îl laşi pe antrenor să-şi facă treaba. Măcar o jumătate de an, un timp minim şi de bun-simţ pentru omogenizarea unei formule de echipă competitivă.

Lipsa de răbdare a patronilor este o altă cauză care aduce rezultate mediocre. Ei cred ca dacă bagă bani în fotbal automat se şi pricep la acest fenomen. Implicarea în structurile de conducere doar a celor care cunosc bine acest sport şi lumea lui ar rezolva problema. Nu se întâmplă aşa deoarece mai toţi investitorii pun semn egal între noţiunea de club şi aceea de societate comercială. Într-un climat superficial, otrăvit de interese fel de fel şi jocuri de culise, fotbaliştii alunecă şi ei, inevitabil, spre zona lipsei de profesionalism.

Aşadar, se disting 3 motive mari şi late pentru care fotbalul românesc este „în groapă”:

Salariile sunt mici şi nici măcar nu se plătesc la zi. La capitolul întârzierilor salariale, România ocupă locul 3 în clasamentul European. În ceea ce priveşte topul mondial, avem norocul să fim depăşiţi de ţări precum Bolivia, Gabon, Tunisia, Maroc sau Camerun. Dacă în urmă cu aproape un deceniu în Liga 1 existau salarii de aproximativ 500.000 euro pe sezon, în prezent, numai 10.5% dintre fotbaliştii din ţară se pot lăuda cu un salariu anual mai mare de 96.000 de dolari.

Nu mai avem un număr 10 şi publicul nu mai vine la stadion. Gheorghe Hagi a tras un puternic semnal de alarmă la sfârşitul anului trecut. Regele a spus că este nevoie de timp, energie şi de o muncă titanică pentru a salva situaţia actuală a fotbalului românesc, care cunoaşte în prezent  una dintre cele mai nefaste epoci ale istoriei sale si s-a arătat deranjat de realitatea tristă a momentul, în care jucătorii care marchează numai 6 goluri sunt lăudaţi – lucru care era considerat ca fiind o contraperformanţă pe vremea sa.

Nu mai există investitori şi nici conducători profesionişti. Investitorii care se luptau odată pentru supremaţie au dispărut total din peisajul fotbalului românesc. O bună parte dintre aceştia au fost condamnaţi la diverse pedepse pentru comiterea unor fapte penale, iar alţii au fost loviţi de criza financiară şi s-au văzut nevoiţi să se retragă. În ultimii ani, cluburile care au făcut performanţă s-au schimbat de la un an la altul, iar acolo unde primăriile au retras finanţarea, în scurt timp a venit insolvenţa şi falimentul.

Problema este că există o profundă lipsă de profesionalism şi de pregătire la nivelul conducătorilor şi al aşa-zişilor manageri, care nu au atras niciun fel de venituri, ba mai mult, au făcut investiţii enorme, fără acoperire, care după o scurtă de perioadă de timp s-au dovedit a fi catastrofale pentru cluburile pe care le reprezentau. În plus, demiterea antrenorilor pe bandă rulantă este, din păcate, o practică extrem de întâlnită în Liga 1…

♦ Florin MORAR

Loading...
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in Editorial