Connect with us

DIVIZIA A1

INTERVIU: Adrian Gontariu, la finalul unei cariere de succes: “Viaţa de sportiv e frumoasă, dar nu e uşoară. Din cauza voleiului m-am ales cu fire albe”


La doar 34 de ani, voleibalistul a renunţat la cariera de performanţă în această iarnă. Într-un interviu acordat ziarului nostru, Gontariu a vorbit despre toate clipele frumoase ale carierei, dar şi despre cele mai puţin plăcute, care au avut loc tocmai la Zalău


Unul dintre cele mai bune “produse” de la CSS Zalău, din ultimii 20 de ani este Adrian Gontariu (n.14.05.1984), cel care în anul 1993 a început voleiul la Clubul Sportiv Şcolar din oraşul de sub Meseş.

Încă de când era junior, Gontariu a ajuns în lotul celor de la Elcond Zalău, după care din anul 2000 a fost transferat la Deltacons Tulcea, una intre cele mai importante formaţii din Divizia A1 la vremea respectivă.

Cariera lui Adrian Gontariu a devenit una de succes, iar zălăuanul a ajuns la Tomis Constanţa în anul 2005, după care a avut o aventură chiar şi în Dubai în anul 2007.

Pentru Remat Zalău, voleibalistul a jucat în perioada 2008 – 2009, iar mai apoi s-a transferat în Germania, la VfB Friedrichshafen, unde a fost antrenat de Stelian Moculescu.  Asseco Resovia Rzeszów, Rennes Volley sau Politehnica Varşovia sunt alte formaţii din străinătate pentru care a jucat Gontariu, ca în vara anului 2016 să revină la Zalău şi să pună umărul la ultimul titlu câştigat de Volei Municipal.

În stagiunea 2017 – 2018, valorosul universal a jucat pentru Arcada Galaţi, formaţie de care s-a despărţit în vara anului trecut. Deşi are doar 34 de ani şi mai avea multe de spus în sportul de sub fileu, Adrian Gontariu a decis în această iarnă să pună punct carierei de performanţă în ciuda faptului că pe adresa sa au mai venit oferte de la echipe din străinătate.

Am considerat că un astfel de moment trebuie marcat şi la finalul unei cariere de succes am realizat un amplu interviu cu Adrian Gontariu, cel care are în palmares mai multe trofee printre care titluri de campion în România, Germania sau Polonia.

“Sunt mult mai entuziasmat de viaţa de familie”

Reporter: După o carieră de peste 15 ani la cel mai înalt nivel ai decis să pui capăt voleiului de performanţă. Ce te-a determinat să iei această decizie?

Adrian Gontariu: Mai puteam juca la un nivel ridicat, dar am decis să stau aproape de familie. Mi-a fost de ajuns cât am fost tot pe drumuri. Chiar dacă am mai avut oferte nu se mai merita să mă iau şi să mă duc. În momentul de faţă sunt mult mai entuziasmat de viaţa de familie. Este pe primul loc pentru mine şi aproape tot timpul liber pe care îl am  acum îl petrec cu băieţelul meu. După 25 de ani de volei, este foarte greu să renunţi, dar încă mă acomodez. Tot ce ştiu eu acum las în spate şi practic pentru mine începe o viaţă nouă.

Rep.: Ai jucat la echipe din Polonia, Germania, Franţa şi România. Unde te-ai simţit cel mai bine?

A.G.: A fost frumos pe tot locul pe unde am jucat. La fiecare echipă şi în fiecare ţară mi-a plăcut într-un anumit fel.  M-am simţit mai bine în Germania, cu toate că nemţii nu sunt aşa calzi, însă am avut şi români pe lângă mine. Am fost iubit şi respectat şi în Polonia. În Polonia, voleiul este sport naţional, iar acest lucru se simte.

Rep.: Care sunt cele mai importante realizări ale tale în volei?

A.G.: Toate trofeele pe care le-am câştigat au fost importante. De fiecare dată ziceam că dacă la final de sezon câştig titlul va fi cel mai important, dar fiecare campionat a avut importanţa lui, chiar dacă a fost în Germania, Polonia sau România. Am campionat care mi-a făcut peri albi şi chiar am păr alb din cauza celui de-al treilea titlu câştigat în Germania. Când m-am întors la Friedrichshafen a doua oară, am avut o perioadă de stres, iar într-o parte mi-a căzut părul. Acum mi-a crescut înapoi, dar sunt alb. Practic, din cauza voleiului m-am ales şi cu fire albe. Viaţa unui sportiv de performanţă nu este uşoară, dar este frumoasă. Nimic nu este uşor, fiindcă este nevoie de multă muncă, dar când ajungi la un nivel atât de ridicat, satisfacţia este foarte mare.

Rep.: În 2016 ai revenit la Zalău şi ai pus umărul la ultimul titlu câştigat de Volei Municipal. Suporterii şi-ar mai fi dorit ca tu să îmbraci tricoul Zalăului, însă ai ales să pleci la Galaţi. De ce nu a mai fost posibil ca Adrian Gontariu să mai joace pentru Volei Municipal Zalău şi în sezonul 2017 – 2018?

A.G.: După acel sezon în care am câştigat campionatul cu Volei Municipal am primit ofertă de la Zalău abia prin iulie, ceea ce nu era normal, fiindcă trecuse-ră două luni de la terminarea sezonului. În 2016 am venit la Zalău şi nu am pus pe primul loc partea financiară. Contractul a fost mult sub ce puteau eu să primesc în momentul acela. La două luni după sezonul 2016 – 2017 am primit o ofertă jignitoare, iar acest lucru au ştiut şi cei din conducere. În vara anului 2016, cei de la Zalău îmi spuneau că nu au bani pentru mine. Eu îmi doream să revin acasă şi atunci am purtat discuţii conducerea. Am decis să vin la Volei Municipal şi să ajut chiar dacă nu sunt bani, dar vroiam să fiu şi eu ajutat. Se pare că cealaltă parte nu s-a mai realizat. Eu am vrut să fac ceva pentru comunitate, pentru sportivi şi pentru copii, dar nu am fost lăsat. Veneam cu investiţia mea. Eu practic am venit la Zalău pe 30% din contractul meu ca să investesc în ceva pentru Zalău, dar nu m-au lăsat să investesc. Ca să nu mai zic că eu nu mi-am luat toţi bani de la Volei Municipal Zalău.

“Am revenit de două ori la Zalău, dar de fiecare dată nu mi-am luat toţi banii”

Rep.: Ai anumite regrete după acel sezon petrecut la Zalău?

A.G.: Nu vreau să atac pe nimeni, dar eu am revenit de două ori la Zalău şi de fiecare dată nu mi-am luat toţi banii. Asta înseamnă că eu nu am fost important pentru echipa din Zalău şi nu înţeleg de ce. De fiecare dată când am venit cred că mi-am făcut foarte bine treaba, la fel şi în perioada 2008 – 2009 când la echipă era domnul Ciupe. Şi atunci am rămas cu restanţe. În sezonul 2016 – 2017 am pus umărul la câştigarea titlului, dar mi-a fost propusă o ofertă doar ca să nu zică lumea că eu nu sunt ofertat. Apoi a fost luat Adamajtis, care a fost mult mai scump decât mine. Nu-i văd logica, deşi eu am jucat cu Adamajtis, eram colegi şi înainte juca mai bine, dar probabil la Zalău nu s-a acomodat. Aceasta a fost gândirea clubului să îţi şantajezi jucătorii care sunt din Zalău  şi să aduci străini, pe bani mai mulţi. Am pus suflet la Volei Municipal, m-am stresat cu treburi organizatorice, cu jucători şi am încercat să joc cât pot eu mai bine, dar răsplata a fost cea pe care nu am înţeles-o.

Rep.: În sezonul trecut, Volei Municipal Zalău a fost doar pe locul 4 în Divizia A1, iar în Cupa României a ratat finala. Te-ai fi aşteptat la un astfel de parcurs?

A.G.: În niciun caz nu m-am aşteptat la un astfel de parcurs, în condiţiile în care Zalăul a pornit cu o echipă bună. Eu aveam o părere bună şi despre Pawel Adamajtis, dar nu s-a adaptat. Nu ştiu ce s-a putut întâmpla în sezonul trecut la Volei Municipal. A fost un sezon şters, dar eu mi-am văzut de treaba mea la Galaţi. Mi-a părut rău să plec de la echipa campioană, iar mai apoi să nu câştig campionatul cu Arcada, dar nici Zalăul să nu reuşească nici măcar obţinerea unei medalii. A fost o mutare foarte ilogică, dar dacă nu am mai fost dorit la Zalău, a trebuit să plec.

Rep.: Cum caracterizezi sezonul trecut, ultimul în care ai evoluat pentru Arcada Galaţi?

A.G: Am ratat ambele trofee deşi am avut o echipă foarte bună, însă aşa se pare că este tot timpul la Galaţi. Cei de acolo nu au răbdare cu un anumit schelet de jucători şi este foarte greu ca în fiecare an să îţi aduci alţi jucători, să fie şi valoroşi, dar să se şi integreze cât mai repede în echipă. La momentul acela, Tricolorul Ploieşti era mai bună decât noi. Dacă mai jucam o lună de zile, poate era alt rezultat, dar cei din Ploieşti au fost mai închegaţi şi s-a văzut acest lucru.  Au avut o întreagă linie de la SCMU Craiova, care a contat foarte mult.

“Situaţia din voleiul românesc  este tristă”

Rep.: Cum vezi actuala situaţie din voleiul românesc, având în vedere că în Divizia A1 au mai rămas doar 10 echipe?

A.G.: Situaţia este foarte tristă. Când am revenit în ţară am crezut că lumea este entuziasmată de volei şi vrea să pună accent pe acest sport, dar din păcate există tot mai puţin interes şi tot mai puţine echipe investesc în jucători de valoare. Fără doar şi poate nivelul a scăzut. Să nu se creadă că că atunci când jucam eu în România, <zburau porcii>, însă dacă nu există seriozitate, imaginea campionatului se pătează. Acum trei ani, Karel Linz nici nu vroia să audă de România, dar a trebuit să îl conving că este bine şi până la urmă a venit la Zalău. Acum, jucătorii încep să se ferească de campionatul din România, fiindcă nu există seriozitate. Din câte ştiu, nici Linz nu şi-a luat toţi banii de la Zalău, la fel ca şi mine. Nu stau în acei bani pe care mai trebuie să-i primesc de la Volei Municipal, dar neplătindu-mă spune multe lucruri. Este dureros că mi s-a tot spus să vin şi să facem treabă la Zalău, dar de fiecare dată nu mi-am luat toţi banii. Cred că sunt singurul jucător care a jucat de două ori la Zalău şi de fiecare dată nu şi-a luat toţi banii. Şi nu am fost ultima rezervă sau cel mai prost transfer. Atunci mă întreb eu ce a facut Zalăul pentru mine şi ce am făcut eu pentru Zalău. Cu cea mai mare durere în suflet spun acest lucru. Sunt mai respectat în Germania sau Polonia şi în alte părţi, decât la Zalău, ceea ce este trist. Este inadmisibil ca să ai jucători din Zalău şi să aduci din alte părţi. Comunitatea trebuia să se sesizeze. Este anormal să aduci tot timpul mercenari, fiindcă aceşti jucători nu pot fi exemple pentru copii care vin la meciuri. Un jucător emblemă precum este Lică la Craiova trebuia să fie şi la Zalău. Nu trebuia să fiu eu neapărat acesta, poate fi chiar Rareş Bălean.

“Antrenorul Nikolay Jeliazkov este mult mai comunicativ cu jucătorii decât Andrzej Kowal”

Rep.: Ce părere ai de antrenorul polonez Andrzej Kowal, care recent a venit la Volei Municipal Zalău şi cu care tu ai lucrat în Polonia?

A.G.: Kowal este un antrenor care lucrează bine la antrenamente, are şcoala poloneză, dar eu nu am avut foarte multe tangenţe cu el, în condiţiile în care el era “orbit” de  Grozer. Putea să joace  prost şi să facă un punct, deoarece tot Grozer juca în faţa mea. Mie mi se pare o prostie să schimbi antrenorul când eşti pe primul loc, dar este problema lor. Bulgarul era mult mai cumunicativ cu jucătorii, faţă de Kowal. Eu când am mers la Resovia am fost foarte entuziasmat, dar am suferit foarte mult fiindcă nu mi s-a dat multe şanse de Kowal. Nu aşteptam să mă bage în teren când Grozer juca bine, însă se vedea când el nu era într-o formă bună, dar eu eram în continuare rezervă, ca dovadă că atunci am şi semnat cu echipa din Franţa. Abia după aceea, Andrzej Kowal a comunicat cu mine şi s-a arătat nemulţumit că am semnat cu Rennes fără să îi anunţ.  Atunci a fost practic a doua oară când am vorbit cu antrenorul polonez. Pot să spun că într-un an am schimbat vreo şase-şapte fraze cu Andrzej Kowal. Bulgarul Nikolay Jeliazkov este mult mai comunicativ, iar între cei doi nu este o diferenţă mare.

Rep: Ce părere ai de Volei Municipal Zalău în acest sezon. Ce şanse crezi că are să devină campioană?

A.G.: Chiar am fost la derby-ul cu SCMU Craiova. A fost un joc cu urcuşuri şi coborâşuri. Craiova a căzut fizic pe finalul setului doi, după care a început Zalăul să joace tot mai bine. La Volei Municipal este o echipă frumoasă, dar nu va fi un campionat uşor, fiindcă au un avans de doar câteva puncte. Şi Arcada Galaţi mai poate reveni în bătălia la primul loc, mai ales că antrenorul Sergiu Stancu îi  poate pune în valoare pe jucători. Primele trei clasate sunt apropiate valoric şi se poate întâmpla orice. Campionatul încă nu este decis fiindcă mai sunt multe etape, dar este clar că Volei Municipal Zalău are prima şansă la titlu.

“Rareş Bălean ar trebui să fie emblema Zalăului”

Rep.: Să vorbim despre Rareş Bălean, un produs de la CSS Zalău, care a început să fie un jucător important în Divizia A1, dar şi la Naţională, doar că în prima parte a sezonului a fost ţinut rezervă de bulgarul Nikolay Jeliazkov.

A.G.: Rareş Bălean ar trebui să fie emblema Zalăului şi să ne mândrim că este al nostru. Este un jucător peste nivelul campionatului din România. Trebuie avut grijă de el, dar dacă se aplică aceeaşi metodă cu şantaj emoţional, că el este din Zalău şi trebuie să câştige mai puţin mi se pare de prost gust. O astfel de practică îl va îndepărta pe jucător de la Zalău. Apoi se va mira lumea că de ce a plecat şi a făcut carieră în altă parte, cum de fapt mi s-a întâmplat şi mie. Eu în loc să fiu aici şi să joc la Zalău a trebuit să plec prin alte părţi. Eu sper ca Rareş Bălean să-i calce pe urme lui Bogdan Olteanu.

Rep.: În Divizia A1 avem câţiva jucători din Sălaj, precum Tudor Magdaş, Vlad Negrean sau Mihai Criste. Crezi că ei ar avea loc în echipa Zalăului?

A.G.: Înainte, în echipa Zalăului erau câţiva jucători importanţi, iar pe lângă ei erau cei din Zalău. Spre exemplu, Mihai Criste care acum este la Cluj, a avut norocul să aibă o carieră pe spatele unor jucători importanţi, profesionişti. O astfel de practică ar fi bună şi acum, fiindcă jucătorii tineri pot creşte pe lângă cei cu experienţă. Ai avea nevoie de 3 – 4  jucători “cheie” care să îţi aducă un plus în echipă, dar totodată să crească şi jucătorii mai tineri, cum de altfel a fost şi Rareş Bălean, care în sezonul 2016 – 2017 a intrat cu brio în teren. Ar fi mai de impact şi pentru public, ca în echipă să fie cât mai mulţi jucători români, în special din Sălaj, fiindcă aşa pot avea exemple. Am mai vorbit  cu oameni care iubesc voleiul, dar care nu mai vin la meciuri, din cauză că la echipă sunt foarte mulţi străini.

Rep.: Mereu ai fost impresionat de publicul zălăuan, care a venit în număr mare la toate meciurile. Acum se mai întâmplă acest lucru doar la derby-uri…

A.G.: Acum doi ani, parcă lumea era înfometată de volei, iar oamenii au venit la sală şi au pus osul la bătaie. Fără public nu am fi câştigat titlul. Noi nu am pierdut niciun meci acasă, iar acest lucru spune totul. Şi acum, la meciul cu Craiova, publicul a fost timid la început şi s-a simţit pe jocul băieţilor. Spre finalul setului doi, publicul s-a trezit şi a dat încredere jucătorilor, care au câştigat setul. A fost un moment important. De multe ori, publicul ne-a scos din situaţii grele.

Rep.: Ani la rând ai fost component al Naţionalei, care s-a calificat la Euro după 24 de ani. Cum comentezi această realizare şi ce şanse crezi că avem la Campionatul European?

A..G.: Îi felicit pe jucători pentru această performanţă. Am încercat să-i ajut şi eu, dar cât timp am fost apt şi sănătos m-am dus cu inima deschisă la lot. Mă bucur că în sfârşit avem o generaţie bună, care a trebuit să fie de mult la un Euro. Mă bucur pentru aceşti jucători, care pot să crească mai repede,  pot fi văzuţi altfel după o prezenţă la un Campionat European şi pot spera la contracte mult mai bune. În general, sportivii români sunt plătiţi altfel şi din cauza naţionalelor. Sper ca odată cu această calificare jucătorilor români să le fie mai uşor, să crească în valoare şi să poată ajunge în campionate puternice. Toţi sunt jucători tineri şi motivaţi. Îmi place atitudinea pe care am văzut-o la Naţională. Este o atitudine pozitivă, pe care am văzut-o foarte rar la echipele româneşti. Legat de adversari, este dificil, dar pentru noi orice grupă era grea, având în vedere că suntem prezenţi după 24 de ani la Euro. Cel mai important este să jucăm cât mai bine şi fiecare jucător să dea ce are mai bun. Sunt convins că lumea nu va fi dezamăgită. Dacă băieţii sunt motivaţi din toate punctele de vedere, sunt convins că vor face o figură frumoasă.

Rep.: Cu ce se ocupă Adrian Gontariu după retragerea din cariera de sportiv?

A.G.: Există viaţă şi după volei şi nu îmi fac probleme. Deocamdată am o viaţă de casnic pe care am aşteptat-o de mult timp, în ideea în care vreau să fiu prezent în viaţa copilului şi în educaţia lui. Eu m-am lăsat de volei, dar nu voi sta departe de fenomen şi am planuri pentru viitor. Deocamdată voi sta mai departe de echipa de volei din Zalău din motivele mele legate de conducere. Când voi simţi cu adevărat că lumea vrea să ajut cu ceva voleiul din Zalău voi da o mână de ajutor.

Rep.: Ce mesaj ai pentru iubitorii voleiului din Zalău?

A.G.: Îi rog pe fanii voleiului să meargă în continuare la sală şi să-i susţină pe băieţi la fel ca şi până acum. CS Volei Municipal  este pe primul loc şi are şanse mari să câştige campionatul. Nu este chiar aşa uşor să câştigi titlul în acest sezon. Publicul zălăuan să nu uite că au cea mai titrată echipă de volei din România, de după Revoluţie. Acest lucru trebuie preţuit. Ştiu că iubitorii voleiului au fost nemulţumiţi de parcursul din sezonul trecut şi este normal să aibă nemulţumiri, fiindcă nu i-a stat bine unei echipe care an de an s-a luptat la medalii să fie doar pe locul 4. La Zalău a fost cel mai frumos public din ţară şi speră să rămână aşa.

Interviul cu Gontariu a fost publicat şi în ziarul Sportul Sălăjean de miercuri, 13 februarie.

1034 Vizualizari
Loading...
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in DIVIZIA A1