Connect with us

Editorial

EDITORIAL. Sportul fără specialişti moare

S-a încheiat o nouă ediţie de Campionat European de atletism şi România, la fel ca şi în urmă cu un an după Campionatul Mondial de la Londra, se întoarce acasă fără nicio medalie.

Tricolorii au plecat în capitala Germaniei plini de speranţe. Din păcate au rămas doar cu speranţa, iar acest lucru s-a întâmplat nu din cauza faptului că nu au muncit, nu din cauza faptului că nu au dorit mai mult, totul s-a întâmplat din cauza faptului că cei care se ocupă de destinele sportului nu pun preţ pe performanţă.

Trăim într-o ţară în care nimic nu mai contează decât interesul personal. Da. Aşa este!

Politicienii care ne conduc sunt preocupaţi de legi care să-i scape în primul rând pe ei de puşcărie. Nimeni nu se gândeşte că singurii care mai fac să se vorbească frumos de România sunt sportivii.

Din păcate nici sportivii nu mai pot aduce performanţele de odinioară.

Sportul românesc rămâne în urmă. Rămâne în urmă nu pentru că nu avem talente, nu pentru că nu mai există antrenori, sportul românesc rămâne în urmă pentru că nu se aliniază standardelor actuale.

Un sportiv din România nu se poate duela de la egal la egal cu un sportiv care are refacere, medicamentaţie şi baza materială la cele mai înalte standarde.

După un concurs sau un meci un sportiv are nevoie de masaj şi multe altele pentru a-şi reveni şi a putea să intre din nou în competiţie şi a doua zi. Din păcate, loturile naţionale ale României se deplasează la marile competiţii cu un masseur sau 2 la un lot de 20 – 30 de sportivi. Mult prea puţin pentru ceea ce este necesar.

Din delegaţie face parte un singur doctor şi de multe ori trusa pe care o are la dispoziţie este incompletă, caz întâlnit personal de mine anul trecut  la o competiţie de nivel Mondial în care am solicitat un mic ajutor şi nu am putut să-l primesc deşi doctorul era bine intenţionat. Cu jumătăţi de măsură nu putem să avem pretenţii la mari performanţe şi tocmai de aceea nu trebuie blamaţi sportivii după eventuale eşecuri la marile competiţii.

Paula Claudia Todoran spre exemplu a muncit mult să ajungă la cursa de maraton a Europeanului de la Berlin. Nu a fost să fie ziua ei! Cu siguranţă nu ar fi putut intra în lupta pentru medalii, dar cu siguranţă se putea o performanţă mai bună.

Fără un staf medical, fără o schimbare de mentalitate în rândul conducătorilor de federaţii şi cluburi nimic nu va aduce marile performanţe înapoi. Fără profesionalism şi aducerea la cluburi a unor nutriţionişti, doctori, asistenţi medicali şi psihologi, sportul românesc rămâne în urma ţărilor care investesc în aşa ceva.

Dacă nu ne trezim acum când încă nu este prea târziu, atunci vom ajunge în lumea a treia cu performanţele sportive la nivel mondial şi european.

1018 Vizualizari
1 Comment

1 Comment

  1. anonim

    22 August 2018 at 22:19

    Superb articol!

    Cat adevar!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in Editorial