La un moment dat, Otto Anderco era unul dintre cei mai buni arbitri români, însă din 1981 a preferat să se detaşeze aproape complet de arbitraj şi de fotbalul mare. Fostul arbitru se poate mândri cu meciuri memorabile arbitrate pe marile stadioane ale Europei, cum ar fi "Stadio Olimpico" sau Wembley, dintre care o finală de campionat european.

Puţini ştiu că printre oamenii de fotbal din Sălaj există şi un mare fost arbitru. Este vorba despre Otto Anderco. Născut pe data de 1 ianuarie 1935 la Satu Mare, Anderco a fost atras de arbitraj, iar în timp, avea să devină unul dintre cei mai mari cavaleri ai fluierului nu numai din ţară (al doilea pe lista FIFA, după Nicolae Rainea), ci din Europa. Sătmăreanul, stabilit de ceva vreme în judeţul nostru, a păşit pe marile stadioane ale bătrânului continent, unde poate, mulţi dintre noi, nu am fost nici în calitate de simpli turişti. Cariera sa a luat sfârşit la începutul anilor '80, atunci când a făcut cunoştinţă cu rigorile regimului comunist şi a Securităţii. O bună perioadă, nu a mai vrut să audă de fotbal, dar, treptat, a revenit la sentimente mai bune, fiind observator, dar în Liga a IV-a Sălaj. Vasta sa experienţă ar fi fost de folos şi la nivelele superioare, Otto Anderco fiind delegat la meciuri de Liga a III-a, însă, nu s-a prezentat, dorind să stea cât mai departe de fotbalul mare. Ba chiar a refuzat invitaţia venită în urmă cu doi ani din partea Federaţiei Române de Fotbal, cu ocazia centenarului forului superm al fotbalului românesc. Sportul rege, cel care l-a făcut cunoscut pe Otto Anderco, i-a adus şi cele mai mari neplăceri, iar în clipa de faţă reputatul arbitru în anii '70 - '80, se confruntă cu serioase probleme de sănătate.

Otto Anderco are 177 de meciuri arbitrate în 14 sezoane, o cifră remarcabilă. Primul său meci pe care l-a oficiat a fost cel dintre UTA Arad şi Vagonul Arad (scor 0 - 1), desfăşurat pe data de 27 aprilie 1969. Ultimul a fost confruntarea dintre Jiul Petroşani şi Sportul Studenţesc, încheiată la egalitate, scor 1 - 1, pe data de 30 octombrie 1981. Printre numeroasele partide pe care le-a condus, interacţionând, astfel, cu cei mai de seamă fotbalişti români ai romantismului fotbalului, Otto Anderco a oficiat şi două finale de Cupa României. Una în 1977, Craiova câştigând în faţa Stelei Bucureşti cu scorul de 2 - 1, Igna, un alt mare cavaler al fluierului românesc, fiind delegat la centru. Peste trei ani, Steaua avea să piardă cu acelaşi scor, dar în faţa Politehnicii Timişoara, Rainea, de această dată, fiind "central". "nsă meciul de referinţă în cariera sa a fost finala Campionatului European din Italia (1980). Pe "Stadio Olimpico" din Roma, Republica Federală Germania învingea Belgia cu scorul de 2 - 1. "nsă, orice carieră, are părţi bune, dar şi rele. Sătmăreanul adoptat de judeţul nostru a fost protagonistul unui episod interesant al Ligii I, sezonul 1978 - 1979, când Dinamo Bucureşti îşi disputau titlul. Pe data de 22 iunie 1979, FC Argeş, cu marele Dobrin în primul unsprezece, a dat recital în "Gropă", devenind campioană pentru a doua oară în istorie. Pe atunci, toată lumea, inclusivi federalii erau siguri că Dinamo va lua titlul, însă nu a fost aşa. La scorul de 3 - 3, meciul s-a prelungit mai mult decât trebuia, "Gâscanul" înţepându-l pe Otto Anderco: "Poţi prelungi cât vrei, tot dăm un gol mai mult ca ei". Aşa s-a şi întâmplat.

A venit anul 1981, unul negru pentru arbitrajul românesc. Securitatea a demarat o amplă anchetă ce viza fotbalul românesc, în special arbitrajul. Nu mai puţin de 28 de cavaleri ai fluierului au fost excluşi din activitate, iar 7 au ajuns chiar după graţii, printre aceştia numărându-se şi Otto Anderco. Principalul cap de acuzaţie a fost acela că ar fi primit sume mari de bani din partea celor de la FC Braşov. A fost momentul care a pus punct carierei lui Otto Anderco, însă, de-a lungul timpului, nu a fost uitat de cei care i-au fost colegi sau chiar de cei pe care i-a arbitrat, deşi a încercat să se îndepărteze de lumea fotbalului.

Dar, tot nu putea sta pe "tuşă", pe care a alergat-o de nenumărate ori de-a lungul carierei. Astfel, în urmă cu câţiva ani, a fost ales chiar preşedintele AJF Satu Mare. O lovitură de imagine pentru vecinii noştri, mai ales că, în prezent, fotbalul lor este şi mai suferind decât al nostru. A urmat apoi "transferul" în Sălaj, acolo unde este şi acum. Din păcate, starea lui de sănătate este una şubredă, pentru că, nu trebuie să uităm, are o vârstă titanică, 76 de ani. Nici starea materială nu este una strălucită, tocmai de aceea, cei care l-au cunoscut sau vor să-i fie aproape lui Otto Anderco, pot să-l ajute prin intermediul bunului său prieten, Vasile Stâncel, o altă legendă a fotbalului.       Ciprian PETRAN

 

Nume:

ANA - 29.09.2011 - 01:50

MA BUCUR CA IN SFARSIT CINEVA DIN SALAJ SI-A ADUS AMINTE DE OTI

Nume:

Szabo Andrei - 13.05.2011 - 20:27

OTTI, îşi mulţumesc ce ai făcut ca arbitru de fotbal în stadioanele europei ! Un fost prieten din copilărie,Szabo Andrei,pensionar de la Curtea de Apel Tg.-Mureş.- În curând voi cauta la Zalău !