Tenisul de masă sălăjean cu siguranţă nu ar fi la acest nivel fără implicarea inimosului Victor Puie, care, a investit muncă, suflet şi răbdare în crearea acestei secţii sportive, dar şi în obţinerea unor rezultate extraordinare, care nu fac altceva decât cinste judeţului nostru, dar şi ţării. Eforturile sale au fost răsplătite cu titlul de cel mai bun antrenor din 2010 de la CSM Zalău. Victor Puie(foto) s-a născut în comuna Buciumi, pe data de 18 mai 1954. A început acest sport ca şi oricare alt copil, din pasiune şi curiozitate, tocmai în clasa a VII-a, la Şcoala Generală din Bogdana, unde a fost îndrumat de un tânăr profesor de istorie, este vorba despre Nicolae Ştirb. În lipsa unei mese de tenis, profesorul a dat posibilitatea lui Victor Puie şi colegilor săi de a juca tenis de masă tocmai pe tabla de scris, care era aşezată pe catedra din clasă. După cum ne-a relatat antrenorul de la CSM Zalău, nu era cel mai bun, dar pasiunea şi dragostea pentru acest sport l-au făcut să fie figura emblematică a tenisului de masă sălăjean. Despre acestea şi multe altele, Victor Puie a acceptat să ne vorbească într-un amplu interviu.

Reporter: Cum vă simţiţi ca fiind cel mai bun antrenor din 2010 al CSM Zalău?

Victor Puie: Sincer să vă spun, dacă nu erau rezultatele sportivilor, nu aş fi primit această distincţie. Trebuie să avem rezultate ca să fim punctaţi şi noi, antrenorii. Însă în acest an ne va fi foarte greu, deoarece am rămas fără jucătoarele importante, care s-au retras din diverse motive.

Rep: Domnule Puie, ce v-a determinat să vă îndreptaţi spre tenisul de masă?

V. P.: La început, eram curios, iar apoi a devenit o pasiune pentru mine. Tânărul profesor de istorie, este vorba de Nicolae Ştirb, pe care îl aveam în clasa a VII-a la Şcoala Generală din Bogdana, ne-a împins spre tenisul de masă, pe care-l jucam pe tabla de scris. Nu eram cel mai bun, ci mă situam cam între primii trei, dar, având un coleg, vecin cu mine, ne ambiţionam jucând cu paletă de placaj şi ţinând mingea pe ea. La un moment dat, am câştigat, după ce am parcrus vreo 2 km pe deal cu mingea pe paletă. Apoi am venit la Zalău, la Liceul Numărul 1 şi am continuat să joc pe bazinele de apă, iar pe urmă la Clubul IAIFO, în incinta căminului de nefamilişti, unde era o masă de tenis, prin grija administratorului Vasile Moldovan. Îmi petreceam ore întregi acolo, deoarece jucam după principiul <câştigătorul rămâne la masă>. La început, pierdeam în faţa multor practicanţi ai tenisului de masă, dar prin antrenament, am ajuns ca în anii ‘80 să-i înving pe toţi. Din 1979 am început să antrenez şi copii mai mici din cartier. Rezultatele au venit destul de repede, astfel că am avut campioni naţionali la categoriile 14 - 19 ani şi 11 - 12 ani, în 1986. Astfel a luat fiinţă tenisul de masă de performanţă, iar eu am debutat ca antrenor.

Rep.: Ce performanţe aţi avut ca şi sportiv?

V. P.: Cum spuneam, cu grupul de la AS Armătura, prin anii ‘80 am participat de mai multe ori la barajul pentru promovarea în Divizia A. Ştiu şi îmi aduc aminte că în acea perioadă promovau doar două echipe, iar noi ne-am clasat de două ori pe locul III. Grupările din faţa noastră erau îndeosebi din Bucureşti, iar ele îşi permiteau să facă transferuri din toată ţara. Într-un an, când numărul echipelor ce promovau era trei, nu am reuşit nici de acea dată să accedem în Divizia A, clasându-ne pe locul IV. Echipa era formată din Bodis Barna, Vasile Colcear, Ioan Beleleu şi Victor Puie. Concomitent, am participat şi la concursuri din cadrul Campionatului Naţional individual, unde primii opt clasaţi participau la turneul final. Însă, aici erau mulţi jucători de Divizia A, iar misiunea era cu atât mai dificilă. De două ori am avut ocazia de a mă califica, dar am pierdut la limită. Una peste alta, pot spune că am evoluat la un nivel modest, pentru că nu aveam o echipă cu care să fiu angrenat în competiţie.

Rep.: Când aţi pus punct activităţii de performanţă?

V. P.: Din 1986 am început cu copii mici. De atunci, mă ocup efectiv de antrenorat.

Rep.: Când s-a înfiinţat AJTM şi în ce împrejurări aţi ajuns preşedintele ei?

V. P.: Acest organism s-a născut în 2003. Era o cerinţă a Ministerului de a exista o Asociaţie Judeţeană în locul Comisiei Judeţene. Am fost ales ca preşedinte, tocmai datorită implicării pe care o aveam în acest fenomen. La cârma Asociaţiei, alături de mine mai sunt vicepreşedintele Kelemen Vasile, secretara Gabriela Iosif şi membrii Augustin Mureşan, care se ocupă şi de arbitraj, şi Lucian Trif, plecat din ţară o bună bucată de vreme.

“Consiliul Judeţean nu ne-a susţinut”

Rep.: Care este rolul acestui for judeţean?

V. P.: Rolul AJTM este acela de a organiza competiţii pe plan local şi judeţean. Totodată, realizează în cursul anului calendaristic toate fazele judeţene şi finale la copii, juniori şi seniori. Acest organism mai organizează şi Cupa 1 iunie, cu impact naţional, Memorialul <Ştefan Mike> sau Cupa 1 Decembrie. De asemenea, AJTM Sălaj sprijină organizarea Campionatelor Naţionale, care au loc la Zalău. Timp de câţiva ani, de atenţia asociaţiei s-a bucurat şi Campionatul Municipal, la care, însă, s-a renunţat, deoarece unele dintre echipele participante au dat dovadă de neseriozitate, nu-şi achitau taxa de participare, iar în momentele în care vedeau că nu mai au şanse la podium nu se mai prezentau. Noi, ca şi club, am fost deranjaţi, pentru că au dat peste cap programul de antrenament al copiilor, care nici nu jucau, nici nu se pregăteau. Am adus mai mulţi copii pentru a face o selecţie cât mai amplă, dar timpul nu ne permitea. Am constatat că nu numărul mare de sportivi aduşi în sală ne dau şi calitatea în cadrul competiţiilor, astfel că am renunţat, pe rând, la mulţi tenismeni medii, care lipseau de multe ori de la antrenamente. Tocmai de aceea ne-am gândit să facem o selecţie mult mai riguroasă în cămine şi în clasele I şi a II-a, de unde să luăm numai valorile.

Rep.: La ce nivel este, la ora actuală, tenisul de masă sălăjean şi cel naţional?

V. P.: Atâta timp cât luăm mai multe medalii la Campionatele Naţionale, Zalăul va fi la un nivel optim de performanţă, deoarece ne vom menţine în preajma Centrelor Olimpice de la Bistriţa, Constanţa şi Centrului Naţional de la Slatina. Eu consider că rezultatele noastre sunt peste aşteptări, mai ales din punctul de vedere al sălii, al condiţiilor pe care le au sportivii şi al problemelor cu care ne confruntăm în ultima perioadă. Suntem mult sub nivelul altor cluburi din ţară, iar şi puţinele spaţii de joc pe care le avem sunt destul de mici. La nivel naţional, prin prisma rezultatelor obţinute la Campionatele Balcanice şi Europene de juniori şi seniori, România se află pe unul din locurile de frunte. Numai dacă amintim titlul de anul trecut de la junioare putem afirma că ne aflăm pe o pantă ascendentă.

Rep.: Ar fi şanse ca tenisul de masă să evolueze într-un viitor apropiat?

V. P.: La nivel de judeţ se poate mult mai mult. Chiar am încercat şi am propus Consiliului Judeţean, în urmă cu doi ani, să ne sprijine, pentru a dota cu câte două mese opt centre propuse de către mine, pentru ca tenisul de masă să se dezvolte pe orizontală. Însă, răspunsurile au fost negative, spunând că nu pot face cheltuieli pe materiale. Astfel, am renunţat la organizarea unui Campionat Judeţean, în primul rând din lipsa bazei materiale. Dar aici trebuie să subliniez că, indiferent de gândurile cuiva în privinţa sportului, ar fi bine dacă în fiecare sat, măcar în fiecare centru de comună, să fie câte o masă de tenis, în jurul căreia uşor s-ar crea un sâmbure de speranţă, s-ar dezvolta dragostea pentru acest sport, iar în timp ar răsări şi alţi pasionaţi, cum am fost şi eu la început. Apoi, ar putea contribui în dezvoltarea tenisului de masă, pentru că un sport poate evolua doar cu implicarea celor care-l cunosc. Indiferent care este sportul, toate sunt bune şi necesare în dezvoltarea fizică şi mentală a generaţiilor de tineri. Revenind la mesele de tenis, care, presupunem că ar putea fi în centrele comunale, ar face ca mulţi tineri să nu-şi mai piardă timpul în diferite asocieri cu factori nocivi, cum ar fi fumatul sau băutul. Uşor-uşor, i-am scoate din baruri, îndreptându-i spre folosirea utilă a timului lor puţin liber. În cursul anilor, am reuşit puţin să revigorăm tenisul de masă de la Şimleu Silvaniei. În sprijinul nostru a sărit primarul Septimiu Ţurcaş şi profesorul Viorel Sim, care s-au bucurat de spaţiu la Casa de Cultură Orăşenească timp de doi ani, dar am auzit că, din diverse motive şi interese, au fost daţi afară. Am mai reuşit o colaborare destul de bună, zic eu, cu Clubul Copiilor din Cehu Silvaniei, condus de directorul Mirel Olăhuţ, unde, atât eu, cât şi colegul meu, Augustin Mureşan, mai mergeam joia pentru antrenamente. Mulţi copii se prezentau la ele, dar acum, lipsa banilor şi a timpului au făcut ca să ne deplasăm mai rar. Nu putem omite faptul că avem în lotul nostru nişte copii buni din Sărmăşag, care, prin ambiţia părinţilor, mai vin la Zalău la antrenamente de două ori pe săptămână, restul zilelor jucând acasă.

“Sportivii trebuie să fie cei mediatizaţi, nu antrenorii”

Rep.: Consideraţi că tenisul de masă este prea puţin mediatizat?

V. P.: Nu, din contră. Cel puţin despre competiţiile importante tot timpul s-a scris. Pe lângă rezultatele competiţiilor, s-ar mai putea discuta chiar cu cei care obţin performanţele, deoarece meritele cele mai mari le aparţin. Noi doar îi îndrumăm spre performanţă. Am spus şi o mai spun: tot timpul e mai bine ca ei să iasă în evidenţă, nu noi, antrenorii.

Rep.: Apropo de cupele europene. În sezon trecut am castigat dreptul de a evolua in cupele europene, insa acest lucru nu s-a mai realizat...

V. P.: Anul trecut am încheiat campionatul pe o poziţie (locul V) care ne-a dat dreptul de a participa cu echipa feminină în Europa. Din păcate, acest lucru nu s-a mai materializat, din mai multe cauze, dar totul a pornit de la lipsa de fonduri. Aveam un termen limită de înscriere, iar noi nu aveam o siguranţă a banilor necesari pentru a acoperi costurile totale de înscriere şi concurs. Vor mai trece mulţi ani până când Zalăul va organiza meciuri de cupe europene, deoarece, poate chiar în acest an, vom retrage echipa feminină din campionat, din cauza bugetului insuficient, care ne îngreunează parcursul.

Rep.: Rezultatele bune şi foarte bune au fost extrem de numeroase in 2009, când Andrada Vincze a fost desemnată sportiva numărul 1 din judeţ. Va continua tenisul de masă pe aceeaşi linie?

V. P.: Având în vedere că societatea trece prin criză de idei şi financiară, acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul tenisului de masă. Am simţit de la începutul acestui an greutăţile materiale, care ne-au împiedicat să facem ceea ce ne-am propus. Deşi avem o echipă de Superligă, nu s-a găsit sprijin la fel ca şi pentru alte echipe de acest nivel, neavând deloc vreo finanţare din partea Consiliului Judeţean, care, cândva, promisese că va ajuta echipele de prim-nivel. Pe noi chiar ne-a uitat şi rămânem cu regretul că e posibil chiar să ne retragem, deoarece bugetul de care dispunem în acest moment ne este necesar pentru susţinerea Campionatelor Naţionale la toate nivelele, implicit a vârfurilor din cadrul fiecărei categorii. Cu regret o spun, e posibil să fie un pas înapoi, deşi nutresc speranţa că cei trei sportivi selecţionaţi pentru Balcaniadă vor aduce la Zalău medalii, iar doi dintre ei să ne reprezinte la Campionatul European de juniori, iar Andrada Vincze la Campionatul Mondial de la finele anului. Am ratat câteva rezultate datorită faptului că Andrada a avut probleme la braţul de joc, unul dintre ele fiind participarea la Campionatul Mondial de seniori, unde departajarea s-a făcut în urma victoriei directe.

Rep.: Care este cheia succesului în cazul Andradei Vincze?

V. P.: Andrada este foarte muncitoare, conştiincioasă şi îşi face treaba aproape întodeunea bine. Mai avem de pus la punct mici chestiuni de fineţe, fizice, psihice şi mentale. Cred că dacă va remedia aceste lipsuri, Andrada va putea şi mai mult. Este foarte inteligentă şi îi recomand să-şi folosească această calitate mai mult în interesul ei, în toate competiţiile. Sunt convins că atunci va reuşi lucruri şi mai mari.

Rep.: Unde o vedeţi după terminarea junioratului?

V. P.: Eu o văd în echipa de senioare a României. Cred că şi ea îşi doreşte acelaşi lucru, dar pentru asta trebuie să joace la un club mai bun din Europa.

Rep.: Are capacitatea de a-şi apăra titlul cucerit in 2009?

V. P.: Da, cred că are această capacitate, cu condiţia de a realiza cele spuse mai sus.

Rep.: Să vorbim şi despre ceilalţi sportivi. Ce le lipseşte pentru a ajunge la nivelul Andradei?

V. P.: În ultimii ani, greu mai găseşti prin selecţie sportivi cu calităţi fizice şi mentale pentru a ajunge la marea performanţă. Prin mâna mea au trecut mulţi sportivi, care puteau face performanţă, dar din cauza mentalităţii lor deficitare, incapacităţii de înţelegere a fenomenului sportiv, a implicării totale, s-au pierdut pe drum. Din păcate, pot să spun că din punctul de vedere al performanţei a fost o risipă de timp, dar regretele nu sunt prea mari, datorită faptului că nu au pierdut timpul degeaba, iar ceea ce au făcut a contribuit la formarea lor în viaţă, la sănătatea lor ulterioară, de care, probabil, mici fiind, ei nu au avut cum să-şi dea seama, cum nici unii părinţi, deşi maturi, nu-şi dau seama de multe ori, întrerupându-şi procesul de pregătire.

Rep.: Din câte se pare, din nou val, Andrei Margin pare a fi vârful de lance. Are el forţa de a se impune pe plan naţional?

V. P.: Se simte în el forţa care l-ar putea propulsa printre cei mai buni. Pe lângă faptul că este un sportiv bun, este şi un băiat cu un caracter demn de invidiat, foarte inteligent, cu rezultate bune la învăţătură. Momentan, e un tip prea jucăuş, putem spune, lucru care, de multe ori, mă deranjează. Dacă ar fi canalizat şi tactic disponibilităţile fizice şi tehnice pe care le are, ar putea depăşi orice aşteptare. Coordonat şi cu o echilibrare mentală şi psihică, plus eliminarea unor tente de vedetism, Margin şi-ar putea depăşi condiţia. La Top 12, s-a clasat doar pe locul 10. L-am văzut că evoluează nervos, iar acest lucru l-a costat. La un moment dat, vârfurile generaţiilor lor ar putea fi Ştefana Paşca, Farkas Szabolcs, Sallai Tamas (dacă va rezista) şi cineva mai mic de tot, este vorba despre Mara Onicaş, care are aproape 7 ani. Dacă vor progresa într-un timp cât mai scurt, cu siguranţă îi vom vedea şi la loturile naţionale.

Rep. : Anii trecuţi, prin parcurile zălăuane, tenisul de masă se juca în mod regulat. De ce a dispărut acest sport din peisaj?

V. P.: În primul rând, nu mai sunt mesele de tenis şi spaţiile dedicate acestui sport. Aş propune prin acest interviu şi aş dori o discuţie cu Primăria şi Consiliul Local al municipiului Zalău ca în fiecare cartier să fie un punct-două amenajate cu o copertină, cam în stilul celor pentru autoturisme, ceea ce nu cred că ar fi o cheltuială prea mare, considerând că aceasta ar duce la popularizarea tenisului de masă în municipiul Zalău. Este nevoie doar de acele mese, care să fie <plantate> exact unde trebuie. Aş mulţumi mult celor care s-ar implica în realizarea acestui lucru.

Rep.: Este sau nu tenisul de masă o bună modalitate de relaxare?

V. P.: Desigur, datorită faptului că tenisul de masă este un sport care angrenează absolut toate grupele musculare, fiind între primele cinci sporturi în acest sens. Consider că este benefic pentru recuperarea potenţialului fizic, contribuie la relaxare şi chiar la plăcerea dată de tonifierea corpului, putem spune.

Rep.: Credeţi că în programa de învăţământ ar putea fi introdusă câte o oră dedicată unui sport anume?

V. P.: Avându-se în vedere programa şcolară, părerea mea, greşit interpretată tocmai prin modul de scoatere a unor ore de sport, este foarte greu ca profesorii să se ocupe special, în timpul puţin, de un sport, indiferent care este. Sistemul de notare este stabilit dinainte, fapt ce-i face pe profesori să pună accentul mai mult pe ceea ce li se impune. Eu cred că, mai ales clasele I - IV, ar trebui să fie cuprinse, dacă nu în fiecare zi măcar la două zile, într-o activitate sportivă. Este o minciună ceea ce se spune sau se face prin orele din diferite cercuri după orele de şcoală, în care nu sunt cuprinşi nici măcar 50% dintre elevi. Plus că şi părinţii au multe probleme în ziua de azi, copiii neavând timp să participe la aceste acţiuni. Mai mult, unii părinţi, pe care nu pot să-i înţeleg, umblă prin diferite forme şi mijloace, nu le mai amintesc, pentru că este ruşinos, să scoată copiii de la orele de educaţie fizică, iar unii profesori sau învăţători îmbâcsiţi cu ceva vechi, permiat, mai ciuntă orele de sport, făcând alte materii. Dar aici contribuie şi marea aglomeraţie din şcoli, lipsa bazei materiale a sălilor, mai ales pe un timp nefavorabil, dându-le ocazia, în acest fel, să taie, putem spune, din elanul vieţii copiilor. Păcat!

“Tinerii trebuie atraşi spre sport”

Rep.: Ca şi preşedintele al AJTM Sălaj, consideraţi că autorităţile locale ar trebui să se implice mai mult în sport?

V. P.: Consider, în primul rând, că, în cadrul Primăriilor şi Consiliilor Locale, indiferent de localitate, ar trebui să facă parte oameni de sport sau care au avut tangenţă cu acest fenomen, dovedind aptitudini. Toate acestea i-ar face să cunoască problemele cu care se confruntă un club, o secţie, un sportiv de performanţă şi să nu pună în aceeaşi balanţă sportul de masă cu cel de performanţă. Spun aceste lucruri datorită faptului că din mici sau cine ştie ce interese, de multe ori, sunt mai bine finanţate unele acţiuni de masă, decât un Campionat Naţional, o Superligă, un club sau o secţie, indiferent care, însă implicate în marea performanţă. Şi atunci mă întreb care este contribuţia sportului de masă la baza piramidei, la formarea performerilor, care ajung în vârf, dar coboară datorită subfinanţării, din cauza condiţiilor de care ne lovim cu toţii în prezent. Spun acest lucru deoarece îl simt, mă scârbeşte. Cu 2 - 3 ani în urmă, chiar am simţit sprijinul. Nu consider că politizarea excesivă în această ţară, care a ajuns chiar în cele mai mici rotiţe ale sportului de performanţă, poate să facă bine. Noi, şi aici nu mă refer numai la sportul sălăjean, ci la cel naţional, am simţit şi simţim asta. Mulţi nu-şi au locul unde sunt. Un sport nu se poate păcăli. Ca să ajungi în vârf, trebuie să fii bun, să ştii ce să faci. Doar cu specialişti se poate realiza ceva în sportul românesc. De salariile pe care le iau aceşti specialişti, nu mai zic nimic.

Rep.: Cum ar putea fi atraşi tinerii spre sport?

V. P.: Pentru a-i readuce aproape de sport, mai întâi de toate trebuie să le creăm condiţii materiale, locuri în care să se poată desfăşura activitatea. Indiferent de ramură, cei care sunt implicaţi trebuie să contribuie şi cu sufletul. De mulţi ani, mulţi se rezumă doar la a-şi lua banii şi a face puţin. Pentru a reuşi, trebuie să mărim doza de implicare, dar, probabil că fiecare este apăsat de probleme şi într-un sfârşit cedează. În ultimii ani, a scăzut interesul pentru sport, fiecare văzându-şi, mai mult, doar de treburile sale. Ce să mai spun când noi sau comunitatea locală nu putem găsi resurse pentru amenajarea unui spaţiu special pentru tenisul de masă, într-o poziţie mai centrală a oraşului. Cei care ne-ar putea acorda o mână de ajutor ar fi tocmai acele persoane care deţin spaţii. O soluţie ar fi şi în fostele centrale termice de cartier, unde, consider, că ar fi locaţii ideale. Noi am primit o centrală din partea Consiliului Local şi Primăria municipiului Zalău, dar a lipsit punerea în practică a unui program de amenajare. Tocmai din această cauză, am fost nevoiţi să o cedăm autorităţilor locale. În ultima vreme, s-a pus accentul foarte mult pe proiecte sportive în mediul rural, iar unule segmente au fost omise.

Rep.: Ce mesaj aţi transmite iubitorilor de sport din judeţul nostru?

V. P.: Doresc tuturor celor care, într-un fel sau altul, sprijină sau admiră tenisul de masă, multă sănătate, speranţă că într-o zi, după zilele de muncă sau alte activităţi pe care le desfăşoară, într-un spaţiu frumos deţinut de autorităţile locale să practice tenisul de masă. Cu gândul acesta închei, deoarece mă preocupă soarta acestui sport. Sper ca cele menţionate mai sus să se întâmple cât mai curând, deoarece, în acest fel, va avea de câştigat toată lumea, atât sportul de performanţă, cât şi cel de masă.

Interviu realizat de Ciprian PETRAN

 

Nume:

postasu MADRID - 19.02.2011 - 20:56

FELICITARI VICTOR.................SI EU AM FOST UNUL DINTRE ADVERSARII TAI, LA CAMINUL DE NEFAMILISTI I.A.I.F.O. AICI IN MADRID ORELE DE EDUCATIE FIZICA SANT CEVA LUCRU NORMAL. CHIAR LUCREZ LA UN COLEGIU IN TOLEDO SI AM OCAZIA SA VAD ELEVII LA ORELE DE SPORT,DAR IN ROMANIA SE VREA SA AJUNGEM O TARA DE LENESI SI GRASI.