Connect with us

Ştiri din Sălaj

Viorel Varga s-a dus înapoi la Dumnezeu după ce ne-a iubit și pe noi vreme de 70 de ani

Viorel Varga ne-a părăsit pentru întâlnirea cu absolutul, după 70 de ani petrecuți în vremelnicia în care trăim. O minte luminată care a luminat și în Sălaj, atât cât ceilalți au putut absorbi. A știut întotdeauna mai multe decât toți cei din jur. Și din cele lumești, și din cele ce numai cu gândul și cu sufletul se pot atinge. Ne-a lăsat și nouă din înțelepciunea lui atât cât am putut înțelege fiecare, prin opera de poet și de jurnalist, prin spiritul hâtru cu cei apropiați, prin privire și prin zâmbetul lui întotdeauna cu înțeles.

Cei mai mulți îl știu din articolele publicate zilnic în presa sălăjeană vreme de peste 25 de ani, în care a instruit publicul cum să înțeleagă actualitatea și aducea în mijlocul controverselor și buna dispoziție celor care îl citeau, spunând, ca de exemplu, ”Cum se face, cum nu se face, dar noi știm cum se face”, de s-au întâmplat anumite lucruri.

Din poezia lui – sunt cinci volume publicate – cine vrea, are cu ce rămâne. Este poetul iubirii. Opera lui ne spune că este omul care s-a născut și a trăit iubind. Sunt puţini oamenii care au geniul să transmită cu forţa copleşitoare mesajul, concentrat, cu impact. Sunt oamenii care fac diferenţă între arta şi comun. Fiecare dintre noi suntem universul pe care îl putem cuprinde. Viorel Varga a cuprins, prin puterea de a observa, prin complexitatea mediului în care s-a format, alături de nume mari ale literaturii, şi prin puterea de a transmite, un univers plin de elemente care multora dintre noi nu ne sunt la îndemână. Un univers ce ne este accesibil doar graţie autorului pe care-l avem langă noi.

Cele cinci volume de poezie publicate la edituri de prestigiu (Eminescu, Cartea Românească și Albatros) ne dezvăluie din sensibilitatea lui Viorel Varga. Pentru exemplificare pot alege una din poeziile lui nepublicate, destul de frustrat că nu pot face loc aici pentru toate.

 

Capăt de poveste

Povestea a început cam aşa:
prea ne-am aşezat sufletele
unul lângă altul, uneori prea mult la dreapta,
alteori prea mult la stânga,
parcă am fi fost două mere
care sărutau ţărâna
cu un fel de vinovăţie tolerată.

Şi acum, hai ajută-mă să uit primăvara
noastră, când plantai copaci
în care să-şi facă îngerii cuibul,
să uit stelele verii împărtăşite frăteşte:
una ţie, una mie
să uit înserările umede ale toamnei,
ajută-mă să uit zăpezile timide
şi niciodată imaculate
sau hai ajută-mă să nu uit nimic.

 

Opera literara Trecere 1971- Editura Eminescu, Niciodată departe 1976 – Editura Albatros, Fericit cel care 1978 – Editura Albatros, Aproape destin 1987 – Editura Eminescu, O vârstă a florilor 1987 – Editura Ion Creangă

A publicat versuri, proza, cronici literare în cele mai importante reviste de cultură din ţară: Viaţa Românească, România literară, Luceafărul, Contemporanul, Familia, Tribuna, Steaua, Convorbiri literare etc. A fost tradus în limba rusă şi în limba sârbă.

Aprecieri critice
„Viorel Varga încearca să recupereze sensul de bază al sintagmei cliseizate. Surprinde tocmai seriozitatea cu care este tratată muzica şi poezia.”

Nicolae Manolescu – România literară

 

„Dragostea pentru plaiurile natale, sentimentul puternic de apartenenţă la spaţiul de formare, cu miturile şi datinile sale, întreţin o stare euforică, transmisă parcă prin toate simţurile. Toposul poate fi considerat eternul spaţiu mioritic, iar versurile lui Viorel Varga se înscriu pe linia liricii lui Lucian Blaga sau a lui Ioan Alexandru.”

Ana Blandiana – Amfiteatru

 

„Al treilea volum al lui Viorel Varga debutează cu un ciclu de versuri pe scheletul căruia se încheagă o poezie a tradiţionalului şi în care discursul liric funcţionează simbolic cu cel prozaic.”

Ov. S. Crohmalniceanu – România literară

 

„Erosul, adesea prezent în poezia lui Viorel Varga, are însemnele unei iubiri diafane. Uneori se întrevede freamătul adolescentin al ruperii de trecut, de lumea copilăriei şi maturizarea prin căutarea de sine. Această contradicţie lăuntrică este sugerată şi de opoziţia dintre satul luminos si oraşul sumbru”.

Dan Cristea – Luceafărul

loading...
Loading...
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ultimele articole




 

 

 

 

More in Ştiri din Sălaj