Connect with us

Ştiri din Sălaj

BUN din Sălaj – frumoasa evoluție a lui Andrei, băiatul care vinde legume la Zimbor

Am stat de vorbă cu Andrei Vintilă, de la Legume din Aghireș și Zimbor  – unul dintre cei mai vechi producători locali din domeniul legumicol. Povestește cu noi după o zi în care a plantat câteva mii de fire de roșii în solarii! Dacă vremea și vremurile vor fi favorabile, în aproximativ 3 luni vom avea primele roșii: cele cu care ne-au obișnuit, de peste 20 ani, vară de vară, la Zimbor.

Începem povestea noastră în anul de grație 2006. Pe drumul dintre Zalău și Cluj, la Zimbor, sunt cam 10 solarii cu legume. În fața lor e o măsuță cu umbrelă, la care micul producător își vinde marfa! Micul producător din spatele standului e chiar mic. Este de fapt fiul inginerului horticultor Florin Vintilă (printre foarte puținii dintre colegii lui de facultate care au supraviețuit în această meserie) Andrei are cam 7- 8 ani și servește nealcoș clienții. Are un cântar mare, cu greutăți de metal. Părinții nu intervin în socotelile lui și micuțul învață vara asta la perfecție tabla înmulțirii, aplicat!

Așa a petrecut apoi Andrei toate verile din viața lui. Își amintește că primea bacșiș mult când era copil. Apoi a început să primească doar sfaturi de la clienți. Acum are 22 de ani, e student  la Facultatea de Științe Politice și Științele Comunicării și la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea și a reprezentat România la European Congress of Young Farmers, unde a prezentat un proiect inovativ: vița de vie în solarii.

Verile și le petrece tot la Zimbor. Are un stand de lemn, cu copertină și cântar electronic! Părinții lui cultivă legume și fructe pe 6000 de metri pătrați în fermele de la Zimbor și Aghireș! El mai “fură” câte un weekend doar pentru el și festivalul de Jazz de la Smida. În rest stă la Zimbor, toată vara și toamna, plus weekendurile după ce începe facultatea! Acolo, în stradă, Andrei stă de vorbă cu poporul român: “o parte dintre clienți mă privesc cu drag și admirație și e o plăcere să povestesc cu ei. Dar majoritatea celorlalți o fac cu un soi de compătimire, fiindcă au impresia că, dacă vinzi legume, nu faci școală. Mă trezeam cu întrebări de genul: Și… nu ai dat bacul, nu-i așa? Sau: ai reușit să termini liceul? Sau sfaturi prețioase gen: nu vrei să te apuci mai bine de învățat? Sau, bineînțeles, atitudinea superioară și disprețuitoare a unora care nu dau doi bani pe munca țăranului roman, dar e trendy să cumpere local și se opresc cu ditamai mașinile să bifeze și asta pentru Insta Story”

L-am rugat pe Andrei să ne detalieze mai multe despre ce produc, cum simte și resimte această perioadă familia lui:

“ Ce producem? În general legume și fructe de sezon, cum ar fi roșii, castraveți, ardei, vinete, kapia, gogoșari, ceapă, cartofi, pepene galben și lebeniță. Cu ceva timp în urmă, aveam și în perioada rece legume specifice ( salată, spanac, ridichii, ceapă etc), aveam o producție mare, de câteva zeci de mii de salate și eram nevoiți să le vindem în piețele de angro, unde deseori ajungeam să primim un preț sub cel de producție, iar comercianții să își pună adaos la final și de 400%. Vindeam spanac cu 2 lei, iar la magazin se comercializa cu 8 lei. Ne-am oprit după ce ajusesem să fim nevoiți, din cauza importurilor să vindem salata și cu numai câțiva bani, numai să nu o aruncăm!

Ceea ce e mai interesant e că românii, deși chiar dacă există un trend pentru consumul de alimente bio, deseori nu fac diferenta dintre cele cu adevărat autohtone și cele aduse din alte țări, fiind mult prea atrași de aspect, fară să se gândesc la gust. De câte ori am vândut în piață, dacă aveam roșii românești la 3 lei, iar vecinul avea roșii aduse din Polonia, tot cu 3 lei, aproximativ 80% dintre clienți cumpărau acele roșii fiindcă erau mai strălucitoare și mai mari. Se pare că încă nu facem diferența dintre aparență și esență.”

“Cum simțim și resimțim perioada asta? E una foarte diferită și dificilă pentru fiecare dintre noi, în ideea că nu ne-am mai întâlnit cu asemenea experiențe până acum. Deseori ne gândim că muncim poate degeaba, că poate vom arunca toată marfa pe care o vom avea, mai ales că legumele sunt sensibile, iar dacă nu sunt vândute în câteva zile, sau dacă ratezi perioada de recoltare, nu mai ai ce sa faci cu ele… nu sunt ca alte lucruri pe care le poți ține o perioadă îndelungată în depozite. Tata e încrezător că “va fi cumva și anul asta”, în timp ce eu parcă sunt mai pesimist.

Suntem convinși totuși, amândoi, că viețile noastre nu vor mai arăta niciodată la fel ca înainte de această pandemie. Și că efectele ei se vor resimți câțiva ani de acum înainte. Ne gândim că legumele și fructele sunt alimente de care fiecare dintre noi avem nevoie, dar pentru că una dintre cele mai mari probleme este valorificarea, întrebarea este: unde le vom vinde de acum? Am început să ne facem timp pentru promovare pe pagina de Facebook, ne vom axa probabil și pe comerț online și vom încerca să distribuim la domiciliu o parte din producție pe care o vom avea sub formă de “coșul cu legume” .

Și mai e o problemă, mai reală acum ca niciodată: dacă cei responsabili nu își vor da interesul și nu se vor implica activ în menținerea și dezvoltarea acestui sector (există multe modele de bune practici în statele civilizate), în scurt timp va avea loc un fenomen mai grav decât COVID 19: dispariția legumelor românești așa cum le știm astăzi”.

 

Poveștile producătorilor locali din Sălaj – un proiect BUN din Sălaj, platform gratuită care facilitează legătura între  consumatorii și producătorii din comunitate www.bundinsalaj.ro

loading...
Loading...
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ultimele articole




 

 

 

 

More in Ştiri din Sălaj